Imprimati articolul

Modelul britanic de asociere în zootehnie

În Marea Britanie (UK), ca şi în alte ţări vest-europene funcţionează o formă de organizare, inexistentă în România, dar care poate deveni un bun model pentru noi. Fermierii şi procesatorii de carne s-au asociat şi plătesc o cotizaţie pentru susţinerea organizaţiei. Marele avantaj este că ei, împreună, pot controla piaţa. Acest lucru l-am aflat la Conferinţa Internaţională Meat&Milk 2012, cu tema „Piaţă, Producător, Profitabilitate, în contextul provocărilor actuale“, desfăşurată recent la Poiana Braşov. Organizator a fost Agenţia infoALIMENT, cu sprijinul Asociaţiei Producătorilor de Carne de Porc din România (APCPR) şi Asociaţiei Patronale Române din Industria Laptelui (APRIL).

Unul dintre subiectele abordate cu această ocazie s-a intitulat „Asigurarea profitabilității prin practici eficiente de creștere a animalelor din punctul UK de vedere“ și a fost prezentat de Jean-Pierre Garnier, un englez de origine franceză, care ocupă funcția de şef al Departamentului de Export pentru EBLEX și BPEX, cele două forme asociative din sectoarele de creştere a vacilor şi oilor. Are o vastă experienţă internaţională, pe întregul lanţ al industriei cărnii.

 A lucrat în trecut în cadrul unor organizaţii pentru reproducerea animalelor (de exemplu PIC), organizaţii producătoare şi procesatoare (Valls, Unilever şi Socopa), precum şi pentru mari retaileri. A ocupat postul de consultant pentru Ministerul Agriculturii din Marea Britanie (UK) pe teme de cercetare şi norme economice pentru sectorul cărnii, în mod particular pe timpul crizei BSE. Pentru început, expertul britanic a prezentat, pe scurt, principalele sectoare producătoare de carne.

Sectorul porcine

Din spusele specialistului, Marea Britanie este lider mondial în genetica porcină. Sectorul este mic, comparativ cu alte state. Există 425.000 de scroafe care își aduc aportul pentru o producție de 700.000 t de carne de porc. Cele mai multe ferme sunt mari, iar 800 dintre ele produc 80% din carnea de porc. Însă consumul intern este acoperit numai în proporție de 50%, iar exporturile reprezintă 18% din producţie.

Interesant este că aproximativ 40% din scroafe sunt ţinute în aer liber. În schimb, 97% din porcii care urmează să fie sacrificați sunt crescuți și îngrășați în spații protejate (grajduri). „Costul producţiei este mai mare față de Danemarca sau Belgia, pentru că noi punem mare accent pe bunăstarea porcilor, deci pe calitate“, a menționat Garnier.

Producţia de carne de porc a început acum să crească din nou. S-au luat măsuri de creştere a productivităţii, prin îmbunătăţirea sănătăţii și bunăstării animalelor. De asemenea, a avut loc o campanie de marketing, axată pe creşterea exporturilor către ţări terţe.

Sectorul bovine

Expertul britanic a adăugat că în Marea Britanie există aproximativ 10 milioane de bovine care produc 900.000 tone de carne de vită, cantitate stabilă de la an la an. Majoritatea fermelor sunt mari, iar animalele sunt hrănite cu iarbă, pe pășuni.

Producţia de carne de vită provine 50% de la fermele cu vaci de lapte și 50% de la bovine specializate pe carne. Sectorul acoperă aproximativ 85% din consumul intern, iar restul se asigură prin importuri tradi­ţionale din Irlanda. Exporturile reprezintă 18% din producţie. Garnier a subliniat că deficitul de carne de vită există la nivel planetar. Și în cazul acestui sector, costul producţiei este mai ridicat decât în alte țări, dar se consideră că produsele sunt de înaltă calitate.

Sectorul cărnii de vită a implementat programul „Profit mai bun“, care a fost acceptat de majoritatea fermierilor producători de carne de vită. În acest scop, s-au făcut studii de mediu, care au urmărit importanța rolului productivității şi a principiului win-win (câștig reciproc). S-a pus accent pe calitatea produselor și creșterea exportului.

Sectorul ovine

Garnier a spus că Marea Britanie are aproximativ 31 milioane de oi care produc 300.000 tone de carne de miel şi de oaie. Cele mai multe ferme sunt mari şi profitabile. Animalele sunt crescute pe pajiști. Producția depășește consumul intern, ajungând la circa 105%. Exporturile reprezintă 35% din producţie.

Același proiect „Profit mai bun“ a fost implementat și pentru producătorii de ovine. Exportul s-a concentrat pe ţări terţe. Totodată, a fost dezvoltată o viziune strategică, pentru a sprijini consumul de carne de miel. Ca urmare, producţia este în creştere: 5% în 2011 și încă 3% în 2012.

Despre EBLEX-BPEX

EBLEX-BPEX este reprezentanta industriei cărnii a Departamentului de Agricultură şi Horticultură din Marea Britanie, succesoarea organizaţiei Comisiei Cărnii şi Creşterii Animalelor. Însă funcţionează independent de Guvern. Are o singură funcţie: asigurarea profitabilității şi durabilității sectoarelor respective, în special prin dezvoltare tehnică şi marketing (intern şi export). Finanţarea este asigurată prin plata unei taxe legale, în funcție de animalele sacrificate sau de cele vii exportate.
EBLEX este o formă asociativă reprezentativă pentru sectorul cărnii de vită şi de oaie/miel. „Noi existăm pentru a spori profitabilitatea şi durabilitatea în producerea cărnii de vită şi de oaie.

Fără implicarea EBLEX, este puţin probabil ca întreprinderile individuale să aibă resursele necesare pentru a investi în domenii precum cercetare şi marketing, în detrimentul industriei“, a precizat Garnier EBLEX ajută ca lanţul de aprovizionare să devină mai eficient și să adauge plusvaloare la carnea de vită şi de oaie, prin industrializare. BPEX oferă producătorilor şi procesatorilor de carne de porc informaţii, produse şi servicii care să-i ajute la reducerea costurilor de producţie şi obţinerea unui randament mai bun pe piaţă. Are atribuții asemănătoare cu EBLEX.

Ambele forme asociative dispun de câte un departament de cercetare şi dezvoltare, care are drept scop promovarea eficienţei pe tot parcursul lanţului de aprovizionare cu carne. Acest departament furnizează noi cunoştinţe, produse, procese şi tehnologii care pot crea un avantaj competitiv pentru industrie. Programul de cercetare şi dezvoltare include, de asemenea, activitatea de selecție a raselor, ceea ce ajută producătorii să obțină descendenţi superiori pentru piaţă.

Nu în ultimul rând, organizațiile se ocupă cu îmbunătăţirea sănătăţii şi bunăstării animalelor, pentru creșterea competitivităţii industriei cărnii. De asemenea, gestionează fondurile din domeniul sănătăţii, pentru a ajuta producătorii să identifice problemele şi să controleze riscul la boli, atât în fermă, cât și în industrie.

Traian DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 15, 1-15 AUGUST 2012

֩ Comentarii