Imprimati articolul

Murele altoite de lângă casă

De regulă, când avem poftă de mure şi stăm aproape de pădure mergem chiar aici, cu familia ori prietenii, să le culegem. Dacă mirajul pădurii este departe, le căutăm la piaţă, pe la ţăranii veniţi cu de toate de prin diferite colţuri de ţară. Puţini, foarte puţini oameni aleg, pentru propriul consum, dar şi pentru al altora, să cultive murele în propria gospodărie. Şi, totuşi, nu e nici greu, nici costisitor să ne ocupăm de aşa ceva. Doar - ca în foarte multe domenii de pe la noi – piaţa de desfacere lipseşte într-o mare măsură.

Butaşii-minune

Acum vreo doi ani, scriam chiar aici, în revistă, despre Vasile Muraru Ion, un cultivator de mure din judeţul Prahova, şi despre această îndeletnicire a sa. Mai mulţi cititori s-au interesat despre cultura de mure şi, în câteva cuvinte, încercăm să vorbim despre ea. Omul numit mai sus s-a apucat, mai mult în joacă, să planteze în grădină zece butaşi de mur altoit. Nu credea nicio clipă că va face, în scurtă vreme, o plantaţie pe cinste, cum nu sunt multe în România. Şi nici nu ştia nimic despre cultura asta, a murelor.

Fac murii fructe negre şi bune, pe care, se zice din popor, e bine să le foloseşti în gută, în afecţiunile stomacale, în cele bucale. Mai mult, însă... Dar butaşii i-au dat singuri toate răspunsurile căutate: se înmulţesc foarte repede, fără să intervină el, nu au nevoie să fie stropiţi şi stimulaţi chimic, nu le trebuie îngrăşăminte, nu sunt pretenţioşi la frig, umezeală sau căldură, se muncesc precum viţa-de-vie, dau rod cam două, poate trei luni pe an şi murele, odată culese, aduc bani buni în portofelul stăpânului.

O astfel de cultură durează în jur de 15-20 ani. Deci, cultivatul murelor, pe lângă, să zic aşa, casa omului, are multe, multe avantaje. Mai greu este cu piaţa de desfacere. Deşi aceste fructe au nenumărate proprietăţi curative, ca să nu mai vorbim despre efectul deosebit produs asupra papilelor gustative, şi ar putea fi folosite cu succes în industria alimentară, farmaceutică sau cosmetică, nu prea se întâmplă astfel.

Producătorii de gemuri ori medicamente şi produse cosmetice preferă să achiziţioneze murele de la vânzătorii ambulanţi, care le strâng de prin pădure, fără să se implice serios în nişte contracte care trebuie onorate de ambele părţi. Vasile Muraru, cultivatorul despre care vorbeam, poate fi găsit în comuna Cosminele, satul Poiana Trestiei. 

Estetic...

În chip oarecum bizar, murul este solicitat destul de mult în ultima vreme pentru amenajarea gardurilor vii. Poate pentru că un astfel de gard este şi ecologic, şi decorativ, şi rezistent, şi... gustos. Şi nu toate tipurile de mur înţeapă, aşa că nu constituie un pericol pentru copii sau animalele mici. Murul nu cere apă multă, nici temperaturi neapărat ridicate, putând fi cultivat în toate regiunile ţării. El mai poate fi folosit foarte bine şi la decorarea unui perete exterior, gard de beton, fier sau alt tip de copac, uscat în mare parte. În plus, un butaş de mur costă numai cca 10 lei.

Nina Marcu
REVISTA LUMEA SATULUI NR.4, 16-28 FEBRUARIE 2011

֩ Comentarii