Imprimati articolul

Nu mă da de suflet, mamă ţară!

Nu mă da de suflet, mamă ţară,
Nu mă smulge de la sânul tău,
Chiar de n-ai ce să mai pui pe masă,
Chiar dacă o duci atât de rău!
Te-ai gândit ca baremi eu, mezinul,
Să-mi găsesc un rost sub alte zări,
Fiindcă-aici e chinul de pe lume,
Sărăcie neagră, biruri, dări…
Dar eu nu vreau să mă rup de tine,
Mamă dragă, măiculiţa mea,
N-o să plec din casa părintească
Nici dacă de foame aş crăpa!
Agăţat de poala fustei tale,
Alintat de glasul tău duios,
O să cresc fără să prinzi de veste
Şi-o să-ţi fiu ca mâine de folos:
Braţ de sprijin când străbaţi cărarea,
Cataplasmă pe durerea ta,
Dârz apărător al gliei sfinte
Cum au fost străbunii mei cândva.
Aşadar, să nu te laşi înfrântă
Şi copiii ţineţi-i în jur,
Ai curaj şi-un licăr de speranţă
Căci calvarul ia sfârşit, îţi jur!
Inşii-nscăunaţi la guvernare
Doar să stoarcă vlaga din popor,
Haita de tâlhari ce puse gheara
Pe agoniseala tuturor,
Iudele ce ţi-au vândut averea
La străini pe treizeci de arginţi,
Cuibul de năpârci ce ne tot muşcă
De ani lungi cu veninoşii dinţi,
Toţi surpară ce-am clădit prin vreme,
Comiţând cel mai cumplit păcat,
Toţi vor da mulţimii socoteală,
Vor plăti cu vârf şi îndesat!
…În curând, măicuţa mea cea dragă,
Soarele din nou va străluci
Şi-om sărbători cu mic cu mare
A reînălţării tale zi.
Nu mă da de suflet, mamă ţară,
Vreau să fiu cu tine-aici, atunci,
Să-ţi văd ochii plini de bucurie,
Să-ţi urmez înaltele porunci!

Gelu Oproiu
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 2, 16-31 IANUARIE 2011

֩ Comentarii