Imprimati articolul

O ctitorie uitată în timp, Mănăstirea Bârnova

În locul unei bisericuţe de lemn ridicată din porunca voievodului Ieremia Movilă, Măria Sa Ion Miron Barnovschi Moghilă punea temelia altui lăcaş „întru cinstirea şi pomenirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de Biruinţă şi a Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, ocrotitorii Moldovii“. Era aşezământul care va deveni vestita Mănăstire Bârnova aşezată la 10 kilometri de Iaşi, sub dealul Pietrăriei.

Dar, cum viaţa şi jertfa merg nu odată laolaltă şi cum de atâtea ori s-a întâmplat în istoria zbuciumată a acestui pământ, Miron Barnovschi nu a reuşit să-şi vadă visul împlinit. Încarcerat în sinistra închisoare Edy Kyle, voievodul moldovean, refuzând să-şi abjure credinţa strămoşească, a fost decapitat pe 2 iulie 1633, primind cununa de martir cu 81 de ani înaintea sfinţilor Brâncoveni. Împăcat cu soarta, cu câteva zile înainte de execuţie, voievodul îşi scrie testamentul în care notează: „Pentru sfânta Mănăstire Bârnova care este începută de noi, vedem că după vremi, ce stătură, că alt nime nu va putea să o săvârşească numai o putere domnească. Pentru aceea de va alege Dumnedeu un domn creştin, ca acela să săvârşească, Dumnedeu să-i hie.“ Şi „domnul creştin“ s-a dovedit a fi Eustratie Dabija Vodă, care după 30 de ani a finalizat sfânta lucrare începută de Barnovschi, voievodul martir.

Ca o Cenuşăreasă

Acum, la aproape 350 de ani de la târnosire, călătorul are în faţă o biserică masivă cu metereze şi contraforturi de cetate, ziduri prinse într-o frânghie groasă şi răsucită de piatră încinsă de jur-împrejur deasupra ferestrelor şi două rânduri de ocniţe boltite înşirate sus sub cornişă. Intrarea în biserică e străjuită de un tei pe care anevoie îl pot cuprinde câţiva oameni şi despre care se spune că a fost plantat la târnosirea lăcaşului. Tot atunci, din porunca soţiei lui Vodă, doamna Dafina, în incinta mănăstirii a fost construit un palat care, asemenea atâtor monumente din istoria noastră, este acum o ruină.

Cei 13 vieţuitori de la mănăstirea Bârnova pictează icoane şi, în măsura în care pot, încearcă să trezească în rândul pelerinilor dragostea şi admiraţia pentru o fărâmă din istoria Moldovei lui Barnovschi „voievodul martir“ şi Eustratie Dabija. Şi biserica, „ca o Cenuşăreasă uitată de timp, are nevoie de reparaţii. Sunt 350 de ani de când sfânta zidire stă sub vitregia timpului şi a vremurilor şi de aceea trebuie depuse eforturi pentru ca Mănăstirea Bârnova să reînvie la strălucirea sa de altădată. În ziua în care am ajuns la Bârnova, părintele stareţ Paisie era la Bucureşti pentru a le aduce aminte celor care diriguiesc patrimoniul naţional de existenţa unui monument ilustrativ pentru istoria noastră.

Stelian Ciocoiu
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 1, 1-15 IANUARIE 2012

֩ Comentarii