Imprimati articolul

OMG-urile şi... ciubucarii ecologişti

Am participat de curând la un eveniment unde s-a discutat despre rolul diversificării biogenezei, iar de-a lungul timpului am avut ocazia să vizitez laboratoarele Monsanto din America şi Syngenta din Elveţia. Am înţeles, cu ajutorul acestor vizite şi discuţii, cum se pune problema OMG-urilor, văzând şi aprofundând lucrurile.

În faţa ignoranţei

Personal cred că atât timp cât nimic nu intervine chimic şi nimic nu se găseşte în plus în bobul de cereale al plantelor modificate genetic nu există niciun pericol. Este doar un război economic, extrem de dur. Acesta este susţinut de oamenii cu bani, iar în faţă sunt împinşi naivii care sunt răi de gură. Fabricile de erbicide vor falimenta pentru că vor veni acele produse bazate pe erbicidele totale ca glifosatul sau Round up. Nu există niciun adevăr în ceea ce se spune referitor la efectul lor negativ, este vorba de o descompunere totală a acestor substanţe active din erbicidele respective. Pe o cultură de soia modificată genetic, erbicidul omoară tot ce este verde în afară de soia. Dar dacă între rânduri înainte sau după erbicidare semănăm bobul de sămânţă acesta nu este afectat ci răsare, germinează şi dă naştere la o nouă plantă. În această situaţie este un lucru demonstrat că produsul nu este toxic.

O anomalie care aduce numai pierderi

Toxice sunt, din păcate, pentru noi astăzi acele erbicide care ajung pe mâna celor nepricepuţi, care nu sunt în stare să citească un prospect, să-l înţeleagă şi, ca urmare, le aplică după ureche. Am văzut chiar oameni inconştienţi care au tratat cu produse chimice interzise la noi din cauza toxicităţii lor. Le aduc din Ungaria, astăzi le aplică pe cultura de roşii şi mâine s-a copt, rezultând un ciorchine cu zece roşii pline de chimicale care ajung în corpul şi în organismul uman. De aceea există astăzi atâtea boli şi atâtea probleme. OMG-urile se află la mijlocul unui război economic pe care mulţi îl tratează prin prisma ciubucurilor. Noi nu ştim să ne luptăm pentru a ne apăra cauzele, iar miniştrii pe care i-am avut nu au susţinut nici ei acest lucru. Este o anomalie ceea ce se întâmplă! Credeţi că americanii, Brazilia, Argentina... sunt nişte proşti pentru că le folosesc? Ei vor câştiga, iar noi vom avea numai de pierdut pentru că rămânem în urmă cu producţiile şi nu avem altă variantă decât să importăm. Acest lucru se întâmplă deja, atât timp cât toată cantitatea de şrot de soia pe care o folosim vine din America. Ce-i drept, nu boabe de soia, ci şroturi pentru animale pe care le-am putea produce în România la costuri mult mai mici. În plus, ţara ar fi scutită de acele cheltuieli valutare care distorsionează balanţa agricolă.

Slujitorii petrodolarilor

Personal sunt un adept al oamenilor de ştiinţă şi organizaţiilor profesionale din domeniul ecologiei. Vrând-nevrând, agricultura va trebui să reducă fundamen­tal dependenţa de produsele chimice, bazate pe rafinarea petrolului brut. Culmea este că aşa-zişii ecologişti de pe piaţa românească sunt tocmai în slujba petrodolarilor şi îşi vând calitatea lor de activişti lamentabil. Pentru un pumn de bani ei fac un lobby absurd, denigrându-i grav pe toţi acei care nu le împărtăşesc ideile.

Ing. Dimitrie Muscă, director combinatul Agroindustrial Curtici-Arad
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 22, 16-30 NOIEMBRIE 2010

֩ Comentarii