Imprimati articolul

Pariul pe prostia omenească

Apetitul pentru statistică a devenit de la o vreme, bag seamă, o adevărată boală. Există o foame, asemenea bulimiei, pentru comparaţii, pentru formule care mai de care mai complicate menite, în opinia consumatorilor de astfel de instrumente, să dea o cât mai exactă măsură ritmurilor ori calităţii vremurilor pe care le trăim. Şi, cum moda e modă, nu mă pot abţine să nu mă dedulcesc şi eu la tainul cifrelor. Sigur, mă interesează cu osebire România, fiindcă, vrem nu vrem, aici ne-a fost dat să vieţuim. Încep cu viaţa cea de fiecare zi a românilor.

O recentă statistică demonstrează că, la noi, un „ouvrier“ de foarte bună calificare e nevoit să lucreze aproximativ 138 de zile pe an numai pentru a putea fi „la zi“ cu plata taxelor, impozitelor şi câtor alte angarale vor mai fi fiind. Însumate, taxele şi impozitele ajung la români la cifra record de 525. Asta dacă între timp artizanii finanţelor publice nu vor mai fi inventat încă ceva.

Românul cheltuieşte iarăşi, oriunde ar trăi el, cam 60% din bugetul anual pentru acoperirea nevoilor coşului zilnic. Pentru nevoi de sănătate, învăţământ, cultură nu mai rămân decât cel mult 6-8% din bugetul propriu. Serviciile, acolo unde există, sunt foarte scumpe, fiind considerate un capitol de lux. Aşa că, descurcăreţ din fire, românul „îşi spală rufele în familie“.

Cam tot ce se consumă, se importă. Peste 70% din nevoile de consum sunt acoperite cu produse de pe aiurea. Şi cum de la o vreme a mai apărut o modă, cea a alimentelor bio ori eco, gata să-şi măsoare pasul cu cel al occidentalilor, românii cu dare de mână apelează la oferta din ce în ce mai generoasă.

Numai că snobismul general eludează realitatea ca atare. Venite tot de pe te miri unde, alimentele cu pricina nu dau nicio garanţie că respectă cu adevărat regula jocului. Prin urmare, în urma câtorva controale, destul de rare de altfel, ale organelor în drept s-a demonstrat că rafturile marketurilor gâfâie de contrafaceri, deosebirea între „obişnuit“ şi produs bio fiind doar una de preţ. Prostia costă. Şi costă scump. Conaţionalii s-au pus şi ei pe treabă. Numai că s-a dovedit în numeroase cazuri că ceea ce etalează pe tarabă e de câteva ori mai mult decât ceea ce poate produce suprafaţa de teren pe care o au în cultură.

Explozia de aşa-zise târguri tradiţionale a impus, cum era de aşteptat, o modă şi mai păguboasă. Fiindcă sub soarele şi praful năucitoare la o asemenea întâmplare, se vinde de fapt blana ursului din pădure. Oferta e achiziţionată din market şi oferită drept tradiţie pe tarabele improvizate. Câştiguri imense pentru alţi băieţi deştepţi, pariuri pe prostia omenească. În fapt, lecţia au învăţat-o de la angrosişti.

Cumpără grâul la capul tarlalei pe câţiva creiţari, îl plimbă puţin pe mare şi îl „importă“ la preţuri ce vizează nebunia. Statisticile apreciază astfel că numai gaura neagră a evaziunii fiscale se ridică la noi, la români, la peste 30 miliarde de euro. Pricepând că suntem un fel de ţară scoasă la mezat, samsarii cu firme de apartament cumpără iarăşi la preţuri de nimic teren agricol, peste un milion de hectare până în prezent apreciază statistica, după care încasează subvenţiile europene, lăsând pământ mănos de izbelişte.

Alt milion de ha au fost trecute, prin „bunăvoinţa“ unor primari oneroşi, din extravilan în intravilan, devenind degrabă din ogor fertil bătătură în suferinţă. Ei bine, te întrebi, cântărind adevărul statisticilor, cei cu pâinea şi cuţitul ce fac ei când nu fac nimic? Păi, îţi răspunzi tot cu şiragul de cifre sub privire, fac avere! Astfel mii de calici până mai ieri au devenit os domnesc peste noapte. Şi... pleacă ai noştri, vin ai noştri, corb la corb nu-şi scoate ochii. Mă întreb şi vă întreb iarăşi, până când?

Primăvara 2012 a adus totuşi un suflu nou în politică. Nădăjduim în curăţenia şi mintea proaspătă a tinereţii. M-am bucurat, tocmai pentru aceia, să aflu că şi-au inaugurat investitura tot cu o statistică. Auditul a demonstrat, cum şi era de aşteptat, că lupii, foşti paznici la stână, ne-au cam pus pielea pe băţ. Ce-ar trebui să urmeze? Ceva după vorba românească.  După faptă şi răsplată! Fiindcă, veţi recunoaşte! Prea s-au dat deştepţi băieţii ăştia! O spun statisticile, nu numai eu...

Gheorghe VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 10, 16-31 MAI 2012

֩ Comentarii