Imprimati articolul

Pe stema comunei – o albină

În consiliul local al comunei nemţene Răuceşti au avut loc discuţii aprinse pe tema proiectului de stemă. Unii consilieri voiau ca emblema localităţii să fie reprezentată de o oaie, ca vechi păstori ce sunt, în vreme ce alţii doreau ca stemă o albină, ca simbol al unei străvechi ocupaţii ce cunoaşte în ultimii ani o dezvoltare deosebită. Până la urmă s-a stabilit ca pe stema comunei să fie reprezentată o creangă de măr înflorit cu o albină. Argumentul acestei alegeri ne-a fost oferit de primarul comunei, domnul profesor Ilie Apostoaiei – în comună sunt peste patru mii de familii de albine, iar numărul lor creşte. Mai mult, aici la poale de munte, între livezi, albinăritul este practicat dintotdeauna, dovadă faptul că multe familii poartă numele de Bâzu – care vine de la bâzâitul micilor vieţuitoare – şi care sunt crescători din tată în fiu.

Dezvoltare cu bani europeni

Între cei care s-au născut, cum se spune, în preajma stupilor se numără şi primarul comunei, care cunoaşte de mic tainele acestei ocupaţii şi care a moştenit de la părinţi 70 de familii de albine. E o muncă plăcută şi, dacă o faci cu dăruire, ne spune domnia sa, rezultatele nu întârzie să apară. „Sigur, am depăşit faza buduroiului – stup primitiv – aşa cum aveau părinţii noştri, dar ne-a rămas de la ei o zicere: mierea de la cinci stupi înseamnă producţia agricolă de pe un hectar. Noi, urmaşii lor, am consultat cărţi, reviste şi în ultimii ani Internetul, dar cel mai însemnat sprijin s-au dovedit a fi fondurile europene. Împreună cu fiul meu, Laviniu – şi el un crescător pasionat –, am accesat două proiecte de modernizare şi de dezvoltare a stupinei, ultimul în valoare de 168 mii de euro. Sigur n-a fost uşor. A trebuit să luptăm şi să câştigăm bătălia cu birocraţia, să facem un credit la bancă, să ne împrumutăm la rude şi la prieteni pentru cofinanţare, dar rezultatele obţinute până acum – avem 300 de familii de albine – ne arată că am făcut o treabă bună.“

Producţia pleacă spre Germania

Cum mierea ecologică are o mare căutare, crescătorul nostru s-a profilat pe obţinerea acestui produs, chiar dacă, spune domnia sa, asta înseamnă eforturi financiare şi respectarea unor reguli extrem de stricte. Între acestea, stupul la care nu se utilizează vopsea chimică, ramele care nu pot fi folosite mai mult de trei ani, iar pelicula de pe acestea trebuie adusă din Germania. În sfârşit, utilajele sunt în întregime din inox, iar tratamentele se fac cu medicamente speciale, interzicându-se cu desăvârşire folosirea antibioticelor. Cum toate aceste condiţii sunt îndeplinite de câţiva ani buni, mierea de albine produsă în stupina lui Ilie Apostoaiei se exportă în întregime în Germania, „la un preţ bun“.

Stupăritul, în plină dezvoltare

Se descurcă bine şi ceilalţi apicultori din Răuceşti. Mulţi dintre ei, cum ar fi Gheorghe Bâzu, Petrică Bâzu şi alţii, având peste 25 de familii de albine, sunt beneficiarii Măsurii 141, ceea ce înseamnă o subvenţie de 1.500 de euro pe an. De asemenea, ca membri ai asociaţiei de profil, aceştia primesc subvenţii pentru mierea ecologică, procurarea de mătci selecţionate şi reducerea preţului la medicamente.  Acestea sunt motive pentru ca apicultura să fie îmbrăţişată de tot mai mulţi răuceşteni.

Stelian CIOCOIU
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 11, 1-15 IUNIE 2011

֩ Comentarii