Imprimati articolul

Politică la... „-0°“

Nu bănuiam, până mai zilele trecute, cât de actuale au rămas personajele pieselor lui Nenea Iancu. Le credeam trecute în istorie, spre mereu amuzamentul celor care, din când în când, nu ostenesc să şteargă colbul „de pe cronice bătrâne“ – vorba poetului.

În ceea ce mă priveşte, copil fiind, rămâneam mut de uimire la vederea lui Ghiţă Pristanda, poliţaiul „scrofulos la datorie“ fiindcă, nu-i aşa, „remuneraţia mică, după buget“ mai trebuia rotunjită, astfel încât coana Joiţica, „damă bună“, mai punea o vorbă la cel din capul trebii.
Şi coana Joiţica sărea mai totdeauna în ajutorul silitorului poliţai, omul de casă al celor cu pâinea şi cuţitul.

Mai târziu m-am întrebat de ce oare iluştrii regizori ai Scrisorii pierdute şi-au imaginat-o pe Joiţica, cea îndemânatică în trasul sforilor, blondă. Neapărat blondă!
Dar să mă cobor în actualitate.

Vă ziceam, deunăzi, Ghiţă poliţistul, „branconier“ într-ale limbii române şi ambiţionat să pară cum nu e, i-a muştruluit pe subalterni să fie vigilenţi, că vine zăpada şi frig teribil, chiar de „-0°C“.

Vorba asta i-a scăpat lui Caragiale, dovadă că românul este inventiv şi inovator perpetuu când vine cazul cu limba română.

Ei, până aicea, treacă-meargă! Doar că, odată pornit tsunamiul alb, ţara s-a scufundat în omăt precum Titanicul italianului de acum o lună de zile.
Satele au scoborât încet-încet în abis, părerea de autostrăzi ca şi sutele de drumuri naţionale ori comunale au fost închise, trenuri de toate felurile au fost abandonate zile bune, şcolile au pus lacătul iar românul, părăsit şi umilit, a plătit chiar cu jertfe umane.

Fiindcă printr-o logică neaoş dâmboviţeană Ghiţă cu ai lui au pus-o de înnoirea guvernului.
Lasă că abia urcaseră în avionul de întoarcere satrapii FMI cu care săptămâni bune se pusese de-o reformă de acum improbabilă şi oricum păguboasă.

Totul a început într-o luni în zori, fiindcă, nu-i aşa, duminica fusese una de taină, când se hotărâse că „aşa nu se mai poate“!

Dar cum, s-au întrebat românii?
Primenire generală în care tineretul să fie trecut la înaintare.
Cel din frunte, istoric cu reputaţie şi spion în devenire, a primit lista – vorba lui Pristanda – „catindaţilor“.

Toţi pupilele „foştilor“, cu şcoala vieţii şi masterate luate nu se ştie cum, de vreme ce recordul e de trei în doi ani. De aici până mai departe nu a mai fost decât un pas.
Risipit prin ţară, blocat de viscol, Parlamentul a fost imobilizat şi, tot ca în nenea Iancu, unde n-a fost, cvorum, şi n-a prea fost „va să zică nici nu trebuia“.

Ghiţă a vegheat ca totul să fie ca la carte şi, când face el o treabă, va să zică, e ca la Constituţie.
Nu ştim ce va face ori ce va drege noul Guvern.

Ştiu numai că, în plină criză meteorologică, atunci când mâna de fier a decidenţilor era mai necesară decât oricând, tocmai s-a pus de-o remaniere.
Şi mai ştiu că programul de guvernare nu e unul mestecat, fiindcă cine ar fi putut gândi viitorul ţării de azi pe mâine?

Cum, în ansamblul lui, nici Cabinetul nu e unul al noului prim-ministru.
Lovitura de teatru s-a produs ca în teatrul lui Caragiale.

Cei fără „colegi“, dar cu susţinere, să-i zicem politică, s-au căpătuit.
Puşi paznici la stână, lupii tineri vor şti să se înfrupte. Au avut profesori de nădejde.
În ceea ce priveşte starea naţiunii, vorba ceea – „pleacă ai noştri, vin ai noştri“. Noi, rămânem cum am fost! La „-0°“ adică.

Isteţ Pristanda ăsta al nostru.
Cât despre politică, aşa cum speră cei din stradă, e sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire.
Boierii au treabă cu „branconajul“.

Gheorghe VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 5, 1-15 MARTIE 2012

֩ Comentarii