Imprimati articolul

Prisăcani – Iaşi, o comună la margine de ţară

Un scut având pe un câmp roşu o albină de aur încadrată de trei stupi din acelaşi metal. Scutul este timbrat cu un turn crenelat, iar cele trei lacrimi de argint semnifică suferinţele românilor care şi-au văzut ţara ruptă în două. Aceasta este stema comunei ieşene Prisăcani, o salbă de trei sate, vetre de locuire străvechi, înşiruite de-a lungul Prutului, aşezări în care trăitorii de aici, generaţie după generaţie, s-au luptat cu vitregiile vremii: inundaţii, invazii ale liftelor venite din îndepărtate stepe sau mai de aproape, dar au rămas neclintiţi pe malurile Prutului care curge, cum spune poeta Mariana Codruţ, o fiică a satului:

„Sătul de lacrimi şi sânge/ Căci plânge-n stânga mea un neam/ Şi-acelaşi neam în dreapta plânge“.

Acum prisăcănenii, asemenea tuturor românilor, se zbat să-şi asigure pâinea cea de toate zilele, înfruntând greutăţi şi nevoi dar, în acelaşi timp, bucurându-se de realizări care situează comuna lor pe locuri de frunte într-un top la nivelul judeţului şi nu numai.

De la prisacă…

Aşa cum reiese din stema localităţii, mulţi localnici continuă o ocupaţie străveche pe aceste meleaguri – creşterea albinelor. Să amintim doar că în 1828 numai în satul Prisăcani mitropolia deţinea o sută de prisăci cu 60-80 de buduroaie fiecare. Mai târziu, stupine aveau CAP-ul şi cooperaţia de consum, dar şi numeroşi locuitori. Între cei care continuă această străveche îndeletnicire se numără Petrică Timofte, cu 120 de stupi, sau Laurenţiu Pârţoc, cu 110 familii de albine şi lista ar putea continua.

Oamenii din Prisăcani sunt şi cunoscuţi legumicultori. Înainte de 1990, harnicii gospodari obţineau 60 tone de roşii, 110 t de castraveţi etc. la hectar. De aici plecau în ţară şi la export mii de tone de legume. Tot aici a funcţionat un complex cu 1.200 vaci cu lapte. Acum fosta asociaţie – distrusă, spun sătenii, cu bună ştiinţă – e năpădită de bălării. Există însă speranţe – doi fraţi au investit aici într-o fermă modernă cu 100 de vaci.

Şi nici legumicultorii nu şi-au uitat meseria. Traian Manolache, de exemplu, la cei 74 de ani ai săi lucrează cu spor 22 prăjini de grădină pe care, spune cu mândrie dumnealui, „cultivă numai legume ecologice“. La fel familia lui Mihăiţă Iftimie şi mulţi alţii care oferă legume proaspete ieşenilor cu preţ bun.

Alţii tind spre o agricultură modernă. Familia Păduraru, de pildă, exploatează 170 ha luate în arendă. La început a fost greu, acum PFA Podaru Elena dispune de tractoare, combină, semănători etc. şi se află în plină construcţie un depozit de cereale. Gospodarii au accesat alături de alţi 40 de fermieri Măsura 141, ceea ce înseamnă 1.500 euro pe an, plus subvenţii la unitatea de suprafaţă.

Şi pentru că am amintit de fonduri europene, să subliniem faptul că această comună ieşeană a beneficiat de investiţii în valoare de circa trei milioane de euro. S-au realizat astfel lucrări de canalizare pe 8 km, pietruirea multor străzi şi uliţe şi asfaltarea şoselei până la primărie. Canalizarea va continua şi în celelalte două sate ale comunei

„Avem, spune primarul Constantin Chirilă, proiectul Casa Verde, adică amenajarea de panouri solare la primărie, dispensar şi şcoală tot cu fonduri nerambursabile de o sută de mii de euro, ceea ce va însemna o consistentă economie la combustibil şi energie electrică. În viitorul apropiat Prisăcani va avea un nou centru civic în valoare de 10 milioane de euro.“

...la rugby

Sportiv împătimit, primarul Constantin Chirilă – fost component al reprezentativei naţionale de rugby – a reuşit să transforme o toloacă într-o adevărată bijuterie. Cu o finanţare nerambursabilă de un milion de euro, în centrul satului Prisăcani a apărut un stadion, poate unic în comunele ţării, care cuprinde o tribună cu 500 de locuri, un teren mare de fotbal şi rugby, unul de handbal, unul de tenis de câmp şi altul de baschet-volei.

Complexul dispune de vestiare, grupuri sanitare, cabinet medical, cen­trală termică etc. Nu lipsesc parcarea de 60 de locuri, spaţiu de joacă pentru copii, spaţii verzi. Toate acestea pentru fotbalişti, dar mai ales pentru tinerii care practică un sport deosebit de apreciat aici – rugby.

În cadrul clubului sportiv „Pilierul“ sunt antrenaţi 70 de copii şi juniori şi de când s-a introdus pe plan mondial jocul de rugby feminin la antrenamente participă şi 10 fetiţe talentate. Antrenorii, ing. Viorel Petrişor şi Petru Florescu – fost căpitan al echipei naţionale de rugby –, au acceptat să pregătească voluntar pe cei care, în timp, vor face faimos numele comunei Prisăcani.

La data vizitei noastre, prisăcănenii – oameni vrednici - se pregăteau deopotrivă pentru campania de recoltare şi pentru materializarea planurilor edilitar-gospodăreşti anunţate deja. Şi aceasta pentru că, „deşi suntem la margine de ţară, vrem să rămânem un exemplu“.

Stelian CIOCOIU
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 15, 1-15 AUGUST 2012

֩ Comentarii