Imprimati articolul

Semne rele anul are

Primul vine tocmai din partea naturii, care vrând parcă să contrazică prognoza meteorologilor, a aşternut asupra câmpiilor din sudul ţării o secetă pe cât de timpurie pe atât de periculoasă. Din Dobrogea până în ţinuturile Mehedinţiului, grânele au intrat într-o fază hidrică critică şi numai un eventual val de ploi ar putea să le readucă la viaţă normală.

Pe irigaţii nu se poate conta în momentul de faţă, întrucât staţiile nu pot porni din lipsă de bani. Al doilea factor perturbant îl reprezintă insuficienţa fondurilor materiale şi băneşti. De la Remeş încoace, agricultura românească se află într-o criză financiară ce depăşeşte dimensiunea actualei crize economice. Dovadă şi actuala stare de neputinţă a producătorilor de a cultiva pământul la un nivel cât de cât corespunzător.

Cu 10 zile înaintea încheierii perioadei optime de însămânţare, mai erau de arat aproape 1,6 milioane hectare. La aceeaşi dată, însămânţările de primăvară erau efectuate doar pe jumătate din suprafaţa prevăzută. Singurele performanţe notabile le reprezentau însămânţările la muştar, mazăre, plante medicinale, in şi cânepă, cu precizarea că ultimele două culturi au dimensiunea unor plante de decor. Într-o ţară în care se cultiva cândva între 220 şi 250 mii hectare cu sfeclă-de-zahăr, în această  primăvară s-au însămânţat doar 19.000 hectare. Probabil tot atât va însuma şi cultura de soia.

Cât despre fertilizări, se poate vorbi de şi mai rău. În plină campanie agricolă, fabricile de îngrăşăminte au socotit de cuviinţă să raporteze disponibilizări masive de personal şi închiderea unor instalaţii de bază. Fermierii receptează această acţiune drept un mijloc de şantaj, iar suspiciunile cele mai mari îl vizează pe magnatul Ion Nicolae, care, pe de altă parte, închidea fabrici, iar, pe de altă parte, cumpără, prin diferiţi interpuşi, cel mai mare combinat de îngrăşăminte azotoase, pe cel de la Slobozia.

Iosif POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.9, 1-15 MAI 2009

֩ Comentarii