Imprimati articolul

Şi viile încep să sufere de cancer

Cancerul bacterian, boală cunoscută încă din Antichitate, este larg răspândit pe întreg mapamondul. Patogenul atacă peste 640 de specii vegetale. La viţa-de-vie atacul este periculos, mai ales în regiunile afectate de îngheţuri severe în timpul iernii. Frecvent semnalată şi în pepinierele viticole, boala este carantinată.

Din nefericire, el a reapărut în podgoriile noastre pe calea unor importuri necontrolate de butaşi.

Simptomatologie

Simptomul tipic cancerului bacterian la viţa-de-vie este formarea unor gale sau tumori pe coarde, trunchi şi, cu totul excepţional, pe unele rădăcini mai groase, situate la mică adâncime în sol. Tumorile reprezintă o proliferare şi aglomerare de ţesuturi ca urmare a unui principiu cancerigen şi a unei substanţe stimulatoare de creştere.

„Cancerul propriu- zis“ determină debilitarea, moartea braţelor mai bătrâne şi chiar uscarea butucilor. Simptomele specifice atacului sunt: tumori mai mari, bine conturate, sferice sau ovoidale ce se formează pe scaunul butucului în zona punctului de altoire şi calusare. Iniţial tumorile sunt mici, albicioase, apoi cresc până ajung de mărimea unui cartof (6-10 cm) sau chiar mai mari, se întăresc şi devin brune sau brun-închis cu o consistenţă spongioasă, dar dură cu aspect buretos.

„Ariceală“sunt tumori mai mici sau tumorete ce se formează pe braţele mai vechi de un an; această formă de atac se manifestă, de obicei, pe leziunile produse de ger şi se prezintă sub formă de proliferări continue pe lungimea butucului sau a tulpinii, care îmbracă organul atacat de jur-împrejur, ca un manşon, determinând uscarea sa rapidă. Majoritatea tumoretelor putrezesc la sfârşitul fiecărui an şi cad, urmând ca în sezonul următor să se formeze noi tumori.

Tumori pe materialul săditor. Tumori mai mari, bine conturate, sferice sau ovoidale, ce se formează pe materialul săditor, în zona punctului de altoire şi calusare.
Frecvent semnalată şi în pepinierele viticole, boala este carantinată.

Factori favorizanţi

• Regiunile afectate de îngheţuri severe în timpul iernii.
• Optime pentru supravieţuirea bacteriei sunt solurile grele, cu Ph slab alcalin, având umiditatea de 25 până la 50% din capacitatea de reţinere a apei.
• Soiurile de Vitis vinifera sunt deosebit de sensibile la cancerul bacterian

Biologie şi epidemiologie

• Identificată în 1907 de către doi cercetători americani, bacteria Agrobacterium vitis este un parazit de sol, unde îşi păstrează viabilitatea până la 2 ani.
• Patogenul prezintă trei biotipuri, care pot fi diferenţiate pe baza testelor de laborator; la viţa-de-vie predomină biotipul trei.
• În general, bacteria pătrunde în plantă prin diferite leziuni provocate fie de gerurile din timpul iernii, fie prin lucrări mecanice sau manuale.
• Boala se răspândeşte uşor prin altoaiele provenite de la viţele bolnave sau prin instalaţiile de forţare a viţelor, dacă acestea nu sunt dezinfectate, prin apa de ploaie, prin particulele de sol purtate de vânt, de animale şi de oameni.

Prevenire şi combatere

Cancerul bacterian infectează planta sistemic şi, odată instalat, nu mai poate fi controlat. Boala poate fi prevenită, în mare parte, prin aplicarea unor măsuri profilactice specifice:

În pepiniere se recomandă:

• Cel mai important pas în prevenirea infecţiei cu Agrobacterium vitis este evitarea folosirii de material săditor viticol infectat.
• Respectarea strictă a măsurilor de carantină fitosanitară, ştiut fiind că boala se răspândeşte masiv prin circulaţia materialului săditor afectat.
• Folosirea de portaltoi rezistenţi la cancerul bacterian, cum ar fi 3309C, 101-14 MGT şi Riparia Gloire.
• Dezinfecţia materialului folosit la altoire cu Chinosol W 0,15% prin îmbăiere, mocirlirea materialului viticol pentru plantat cu un amestec de mocirlă + Kasumin sau Sare potasică 0,5%, Rovral, Mikal, Saprol etc. în doze de 2-5 ori mai mari decât în combaterea fungilor patogeni la stropirile foliare.
• Termoterapia, tratamentul materialului săditor viticol cu apă caldă la temperatura de 50°C timp de 30 minute.

În plantaţiile tinere şi pe rod se recomandă:

• Înainte de plantare, se va evita amplasarea noilor plantaţii pe soluri umede în zone predispuse la îngheţ;
• Limitarea sursei de infecţie prin identificarea, scoaterea, arderea butucilor bolnavi şi dezinfectarea locului cu formalină 3-5%, respectiv 6 l soluţie la groapă, ştiut fiind că bacteria poate supravieţui în sol pe rădăcini în descompunere, resturi de coarde, lemn, până la 2 ani;
• Evitarea rănilor care se formează pe rădăcini prin executarea unei arături superficiale şi folosirea erbicidelor pentru combaterea buruienilor;
• Evitarea rănilor şi agresiunilor mecanice;
• Limitarea numărului şi suprafeţei plăgilor tăiate;
• Dezinfecţia uneltelor folosite la tăiere, prin îmbăiere într-o soluţie de formalină 3-5% sau hipoclorit de sodiu 1%;
• Aplicarea tratamentelor pe vegetaţie cu fungicide sistemice – Topas, Mikal, Verita etc. –reduce intensitatea atacului;
• Aplicarea de K2O în loc de îngrăşăminte cu azot poate îmbunătăţi rezistenţa la frig a viţei-de-vie;
• Controlul biologic cu Agrobactin 25 PTB, bioprodus pe bază de Agrobacterium vitis avirulent încorporat în turba sterilizată cu radiaţii gamma, s-a dovedit a fi o soluţie eficientă.

O soluţie promiţătoare este aplicarea tratamentelor cu un bioprodus pe bază de Agrobacterium vitis tulpina E26.

Dr. ing. Liliana Tomoiagă
LUMEA SATULUI NR.1, 1-15 IANUARIE 2011

֩ Comentarii