Stafia foametei bântuie Terra > REVISTA LUMEA SATULUI

Bătrâna planetă, secătuită de belşugul ecosistemului ei de odinioară, gâfâie neputincioasă.

Din ce în ce mai bolnavă, din ce în ce mai fără de speranţă.
Criza morală, urmată îndeaproape de o cumplită criză culturală, riscă să îngenunche orice iniţiativă.

Mai bine de un milion de suflete se nasc în fiecare zi.
Populaţia globului, ajunsă la cifre record, tinde să atingă absolutul.
Zece miliarde de pământeni este cifra cel mai adesea vehiculată pentru amiaza acestui secol.
Organizaţiile mondiale care urmăresc echilibrul securităţii alimentare mondiale au devenit brusc sceptice. Luaţi aminte!
Doi la sută dintre locuitorii mapamondului stăpânesc peste cincizeci la sută dintre bogăţiile acestuia.
Şase oameni din zece populează zona umedă ori pustiitoarele zone sahariene.
Civilizaţia este aici o noţiune cvasicunoscută, iar rezervele de hrană ale Terrei, mai sărace cu fiecare zi.
Lumea ştiinţifică a intrat deja în alertă.

Planeta Pământ secătuieşte, este spoliată de nesăbuinţa omenirii actuale. Anual, milioane de hectare din zonele încă viabile cad pradă topoarelor întru expansiunea „civilizaţiei“ cotidiene.
Resursele de apă seacă, punând serios sub semnul întrebării echilibrul atât de necesar al habitatului, al ecosistemului fără de care viaţa nu mai este posibilă.
Răspunsul la toată această dramatică realitate nu este uşor de dat.
S-a dovedit, cu certitudinea pe care o dă experienţa, că adâncurile mărilor şi oceanelor nu pot suplini nevoile acute de hrană ale pământenilor.

Încălzirea planetei acutizează problema.
Se încearcă, destul de anemic, „forţarea“ naturii.
Încă o dată, fenomene de mare complexitate ne-au demonstrat că natura nu poate fi învinsă.
Cu ea se poate, cel mult, colabora.
Ingineria genetică este o asemenea cale.
Hrana bio, cea neatinsă, neîntinată de chimie ori alte metode moderne pentru sporirea producţiei, e o himeră.

Recenta întâmplare cu castraveţii purtători de otravă e doar o dovadă.
Nu mai cultivăm plante convenabile şi mai mult decât necesare.
Soia, bumbacul ori orezul.
Pe malul Dunării, în România, italienii au preluat iniţiativa.
Decidenţii dau din umeri şi susţin, în numele alegătorilor, distrugerea unui sistem agricol altcândva viabil.
Cercetarea agricolă, un program de perspectivă pentru o agricultură productivă şi durabilă sunt teme de sertar.

...de la usturoi, la ceapă şi mărar.
Sisteme de irigaţii s-au scufundat în neştiinţa şi neputinţa unor impostori.
Toate aceste realităţi vor grăbi criza.
N-am nicio îndoială.
România figurează deja pe lista celor 25 de ţări pentru care s-a lansat primul SOS.
Cu resurse de excepţie am devenit o excepţie în ceea ce priveşte grija faţă de propriul popor.
Ne mai rămâne o singură soluţie.
Omul potrivit la locul potrivit!
E soluţia din ceasul al 13-lea.
Stafia foametei ce bântuie mapamondul e mai aproape de noi ca oricând.
Avertismentul a fost dat!
Nava pluteşte în derivă!

֩ Comentarii

֠ 1. Dumitru Vasile -- (16-June-2011 )

O contributie la criza alimentara cred ca va avea si criza petrolului,motorina din ce in ce mai scumpa va face lucrarile agricole tot mai scumpe sau suprafete tot mai mari vor ramine nelucrate.

֠ 2. Laurentiu -- (16-June-2011 )

Oare chiar sa fie corecta opinia, din ce in ce mai des intalnita, ca scaparea ar fi intoarcerea la agricultura traditionala (fara mecanizare, fara tratamente chimice, deci si fara productivitate)? In acelasi context se mai vb de aplicarea principiilor autarhice la nivel de mici comunitati, de "metoda" aplicata de unu' Masanobu Fukuoka, numita si "do-nothing agriculture", de permacultura... Oricum, chiar daca nu astea sunt solutii globale, cu siguranta sunt solutii castigatoare la nivel personal/familial.

Răspunsurile la întrebarile dumneavoastră le puteţi găsi în revista tiparită. Abonaţi-vă acum la Lumea Satului şi veţi avea gratuit suplimentul Agro-Business. Detalii aici

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu