Imprimati articolul

ŞTEFAN, eroul unui roman fascinant

În memoria poporului român, ŞTEFAN este sinonimul unei măreţii şi înţelepciuni ce te transpune în trecutul istoric al ultimelor două milenii.

Ştefan Poienaru, eroul romanului lansat zilele trecute pe piaţa scriitoricească, întruchipează calităţile unui om ce transmite contemporanilor săi mesajul tulburător al biruinţei în lupta cu forţele răului. Preţul izbânzii este enorm şi lasă urme adânci în sufletul acestui om care şi-a închinat viaţa unui crez fără pereche, acela al remodelării gliei străbune.

Romanul scris de Gheorghe Preda are calitatea de a prezenta viaţa unui erou nu creat prin ficţiune, ci real. El se găseşte printre noi şi se bucură de preţuirea şi respectul semenilor săi de bună-credinţă.

Arborele genealogic al lui Ştefan Poienaru se trage dintr-o seminţie a dacilor liberi care au rămas curaţi în satul său natal, localizat în zona codrenilor sătmăreni şi maramureşeni. Translatarea sa în spaţiul Bărăganului ialomiţean avea să aibă loc cu o jumătate de veac în urmă, iar autoarea morală a acestui act demografic a fost şi este soţia sa, Adela. O doamnă cu frica lui Dumnezeu, care prin credinţă şi fără prihană sufletească avea să-l ferească de multe dintre ademenirile care se abat asupra sa. Ea este fiinţa care i-a insuflat ideea că fără credinţă în puterea dumnezeiască, strădania omului pe acest pământ este zadarnică.

Ştefan a avut puterea să dea ascultare acestei filozofii şi recunoaşte astăzi că, dacă nu ar fi urmat calea spre purificare sufletească, putea ajunge un anonim printre agronomii de ieri şi de astăzi.

Romanul ŞTEFAN poartă în el trăirile unui om care insuflă puterea de a răzbi chiar şi atunci când a rămas doar speranţa. În cei 45 de ani de când şi-a pus mintea în slujba modelării unui spaţiu agricol aflat la limita sălbăticiei, Ştefan se dovedeşte a fi cel mai falnic dintre agronomii vremilor de ieri şi astăzi.

Naraţiunea vieţii lui în acest spaţiu geografic conţine în interiorul ei trăiri emoţionale ce-l poartă între extaz şi agonie şi din nou spre apogeu.

În postura de astăzi, pruncul de dac din zona codrenilor, mai exact spus din Cehul Silvaniei, se simte ca un om cu adevărat liber. El nu mai cerşeşte din poartă în poartă spre a obţine ceea ce i se cuvine prin legile ţării pe care nu le mai respectă nimeni. Forţa combinatului său agroalimentar este atât de mare, încât îl situează în afara umilinţei de care au parte cei mai mulţi dintre întreprinzătorii de astăzi.

Într-una dintre mărturisirile sale, Ştefan Poienaru afirmă că, de-a lungul vieţii, a iubit „oamenii pe care Dumnezeu i-a dat în cale, indiferent dacă i-au fost prieteni sau duşmani“. O asemenea mărturisire te duce cu gândul la apostolii şi evangheliştii vremurilor trecute. Adevărul e că el s-a înconjurat de mulţi prieteni credincioşi, dar şi de iudei a căror trădare avea să-l coste scump. Timp de patru decenii, Ştefan s-a luptat cu stăpânirea Ciulinilor Bărăganului. Târziu de tot avea să afle că nu aceştia erau duşmanii adevăraţi, ci tocmai unii dintre cei adăpostiţi la umbra stejarului falnic ce poartă numele de Ştefan.

Cu mai mulţi ani în urmă aveam să fiu martor al crezului său uman. În vremurile tulburi ale revoluţiei decembriste, când erau puşi la sechestru cei care, chipurile, ar fi împotriva celor ce şi-au asumat răspunderea lichidării seminţiei comuniste, un apropiat al său, aflat la conducerea comunei pe teritoriul căreia se afla şi IAS Pietroiu, ca să scape de furia celor mulţi şi tulburenţi, le deviază mânia spre Ştefan, turnându-l că ar ascunde pe unul dintre fraţii lui Ceauşescu. Adică pe Florea, bunul său prieten. Acuzat de a fi contra­revoluţionar, Ştefan este încarcerat într-o unitate militară din zonă şi deposedat de tot ce avea mai de preţ: exercitarea profesiei de agronom.

Cu turnătorul în cauză aveam să mă reîntâlnesc după 10 ani de la acest denunţ, unde credeţi? În biroul lui Ştefan din Feteşti, unde venise să-i ceară nu iertare, ci ajutor financiar şi material. Ca şi cum fiinţa în cauză nu ar fi însemnat nimic în ruinarea lui materială, Ştefan îşi cheamă subalternul şi îi ordonă scurt: te rog să rezolvi imediat cererea domnului…

Mai târziu aveam să aflu că în echipa sa se aflau şi alte specimene din corul celor care au organizat alungarea lui Ştefan de la conducerea faimosului IAS Pietroiu. Abia în acele momente de altruism aveam să înţeleg că Ştefan poartă în eul său forţa divină a propovădui­torilor al căror ucenic continuă să fie. Lui Ştefan i-a fost dat să facă în viaţă ceea ce el numeşte un lucru elementar: să are pământul şi să-l însămânţeze de două ori pe an, ceea ce nu pare a fi o mare scofală. Dar pentru eroul romanului de faţă este o faptă fundamentală. Holdingul său agroalimentar are de acum o proiecţie europeană şi mondială. Iar dacă roata vieţii se va învârti după vrerea şi ajutorul Celui de Sus, avem credinţa că nimeni nu va putea sta în calea ambiţiilor eroului romanului de faţă de a birui prin mintea sa sclipitoare.

Iosif POP
LUMEA SATULUI NR.1, 1-15 IANUARIE 2011

֩ Comentarii