Imprimati articolul

Strategia împotriva inundaţiilor

Ignoranţă sau rea-credinţă?

Dănuţ Maria, directorul Institutului de Proiectări pentru Îmbunătăţiri Funciare

Cu ani în urmă, la nivelul Ministerului Agriculturii s-a făcut o strategie de combatere a secetei, degradării terenurilor şi a deşertificării. A fost foarte bună, dar nu s-a aplicat nimic. Acum se vrea o nouă strategie, de combatere a inundaţiilor, la care să-şi aducă aportul oamenii de ştiinţă. Dar oare va fi pusă vreodată în aplicare? Pentru că problema nu este elaborarea unei strategii, ci punerea ei în aplicare, în raport cu realităţile actuale. Ministrul Borbély şi alţi demnitari trebuie să înţeleagă că nu pot fi create strategii fără studii realizate de institute de specialitate, pentru reactualizarea problematicii existente.

Se eludează cauza

Aici am discutat mai mult despre efectul inundaţiilor, dar nu s-a spus nimic despre cauză. Mă miră faptul că niciodată nu se umblă la cauză. Ceea ce s-a întâmplat în 2006 şi acum, în 2010, sau în 1998 şi 1999 este o corelaţie puternică între gradul de despădurire şi inundaţiile catastrofale. Să ne amintim că, în judeţe ca Suceava, Bacău sau Neamţ, Harghita, Covasna sau Maramureş, au avut loc tăieri la ras pe suprafeţe imense. Or la munte este interzis să se facă aşa ceva. Apoi, să nu uităm că albiile râurilor sunt colmatate, fiind supraînălţate.

Esenţială este amenajarea

Iată de ce este nevoie să convingem Guvernul că trebuie să începem cu amenajarea bazinelor hidrografice. Degeaba ne zbatem noi cu holdere şi diguri! În cadrul Academiei (ASAS) există secţii ştiinţifice care pot da soluţii, care pot ajuta la crearea unor strategii. Eu cred că ar trebui să le propunem guvernanţilor să scoată de la naftalină vechile strategii legate de deşertificare şi, în special, de degradarea terenurilor în pantă, degradare care duce la colmatarea albiilor. Acestora nu trebuie decât să li se alăture elementele noi şi, astfel, apare o nouă strategie. Prin anii 1880-1900 exista un Comitet al Dunării, format din cei mai mari specialişti ai momentului, care, în fiecare an, făceau o excursie de-a lungul fluviului, finalizată cu un studiu amănunţit şi cu propuneri legate de monitorizarea Dunării. Poate că ar trebui, printre propunerile noastre, să se afle şi cea referitoare la formarea unui astfel de comitet.

Strategii pe bandă rulantă

Activitatea de combatere a inundaţiilor nu poate fi pompieristică, ci permanentă. Este o decizie politică, plecată de la finanţare şi continuată cu soluţii tehnice, în timp. Şi eu cred că ar fi necesar acel canal prin vechea albie, care să preia apă din Dunăre şi să curgă în paralel, prin cădere liberă. Numai că lucrările sunt mari şi nu ştiu dacă va obţine finanţare. Acesta ar putea să rezolve şi problema irigaţiilor, fără a mai fi nevoie să se pompeze apă din Dunăre. Tot ce s-a studiat s-a proiectat şi executat în domeniul îmbunătăţirilor funciare, în ultimele şase, şapte decenii, s-a făcut prin Departamentul de Îmbunătăţiri Funciare al Ministerului Agriculturii. Ce s-a ales de acest departament? După apariţia Ministerului Mediului, a început distrugerea acestui departament. În teritoriu, unul a luat canalele, altul desecările, de nu se mai ştie nimic! A fost un patrimoniu ştiinţific şi tehnic excepţional. Ceea ce discutăm acum ştim de ani de zile. Prin anul 1973 exista o comisie coordonată de acad. Obrejanu. Avem, de atunci, un material, cu hărţi, cu tot ce vreţi dumneavoastră. Se află la Academie şi la Ministerul Agriculturii. Astăzi, nu s-a uitat nimeni pe acel material.

O preocupare stranie

De-a lungul timpului, s-au mai făcut şi alte studii şi cercetări. Nu se uită nimeni la ele! Pentru că, la ora actuală, problema principală este desfiinţarea îmbunătăţirilor funciare şi totul poate să treacă oriunde, numai să nu fie la Agricultură, cea care a avut acest tezaur în mână. Degeaba pun tezaurul în mâna domnului Borbély, pentru că el nu pricepe despre ce este vorba. Este doar o manipulare demagogică şi politică!

Consultaţi acest studiu!

Eu am realizat un studiu pe vreo 40 de incinte, cele mai importante situate de-a lungul Dunării, cu ce a fost şi ce s-a întâmplat cu fiecare în parte, pe care l-am actualizat şi vi-l pot pune la dispoziţie. În acesta, se vede toată situaţia geomorfologică, se observă cum Dunărea a construit întreaga reţea de inundare, cum a creat lunca. La ora actuală, există trei zone distincte: zona litorală, lunca centrală cu folosinţă agricolă – menţionată încă de pe vremea lui Antipa – şi zona depresionară, reprezentată de salba lacurilor care se întind de la Severin la Greaca şi Călăraşi. Cine ne împiedică să refacem această luncă depresionară şi întregul sistem de lacuri? Singura problemă ar putea fi la Greaca, unde s-au făcut mai multe lucrări, inclusiv nivelarea terenului. În rest, totul există şi astăzi, cum este Lacul Bistreţu, unde se face piscicultură rentabilă.

Au consemnat Iosif POP şi Traian DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 22, 16-30 NOIEMBRIE 2010

֩ Comentarii