Imprimati articolul

Ultimii cimpoieri

Cei doar zece componenţi ai formaţiei de cimpoieri din Nistoreşti duc mai departe o tradiţie începută în urmă cu 66 de ani.

În Nistoreştii Vrancei, de unde au coborât încântătoare balade de factură populară, datinile şi obiceiurile s-au conservat cu sfinţenie. Meşteşugurile populare şi folclorul tradiţional sunt transmise din generaţie în generaţie, graţie eforturilor concentrate ale reprezentanţilor la vârf ai Primăriei, Şcolii şi Centrului PAPI (Punctul de acces public la informaţii) din pitoreasca aşezare. Principalul promotor al transmiterii peste ani a moştenirii culturale e însuşi primarul Nistoreştiului, Ion Gogoriţă. De altfel, mai-marele localităţii participă la toate evenimentele la care renumita formaţie de cimpoieri din Nistoreşti susţine câte un recital.

„Formaţia de cimpoieri este mândria localităţii noastre, fiind înfiinţată în anul 1945. Iniţial, era compusă din 30 de membri. Acum mai sunt doar 10, toţi având vârsta de peste 50 de ani. Primele cimpoaie erau rudimentare, fiind confecţionate din băşică de porc. Ulterior, acestea au fost confecţionate din piele de oaie, iar apoi din piele din capră. Ceea ce vreau să menţionez este faptul că la fiecare participare internaţională am obţinut câte un premiu şi că formaţia de cimpoieri din Nistoreşti a făcut cinste României la festivaluri din Cehia, Germania, Republica Moldova şi Ungaria“, a declarat pentru Lumea Satului primarul Ion Gogoriţă.

Formaţia de cimpoieri este nelipsită de la spectacolele organizate la Focşani, de Crăciun, de Ziua Naţională, de Ziua Principatelor Române şi cu ocazia diferitelor sărbători religioase.

Ion Stanciu, omul-orchestră

La 67 de ani, Ion Stanciu este liderul de necontestat al formaţiei şi, totodată, un apreciat făuritor de cimpoaie. A învăţat meşteşugul de la tatăl său, fost conducător al formaţiei de cimpoieri din perioada de glorie artistică a acesteia. „Aveam doar şapte ani când am început să lucrez la acest instrument, sub îndrumarea tatei, pe atunci conducător al formaţiei de cimpoieri de la noi din sat“, rememorează cu vădită nostalgie ultimul mare „îmblânzitor“ de cimpoaie din ţară, care admite că nu are studii de specialitate, dar are „o ureche muzicală ce nu s-a văzut“.

Camelia MOISE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.19, 1-15 OCTOMBRIE 2011

֩ Comentarii