Imprimati articolul

Un israelian la Gorgota

• Cum a luat naştere cea mai mare fermă de vaci cu lapte din Prahova

SC Koplax SA Gorgota este cea mai mare unitate din Prahova de creştere a vacilor de lapte. Ferma este una dintre cele câteva deţinute, încă din anii ’60-70, de fostul IAS Agrozootehnica Puchenii Mari. Ea a intrat în portofoliul firmei israeliene în 2005, după ce a trecut pe la un întreprinzător român şi altul german. Despre experienţa de aproape 8 ani în zootehnia românească ne-a vorbit directorul general Kashri Nadav, un tânăr în vârstă de numai 33 de ani, sosit în România chiar de la debutul afacerii.

Un sfat pentru alţi întreprinzători

„Când am cumpărat ferma de la un întreprinzător german – povesteşte directorul Nadav – am luat-o fără nicio îmbunătăţire şi cu câteva zeci de animale. Adăposturile erau vechi, deteriorate şi necesitau multă muncă. În 2006 am început treaba. Am avut neinspiraţia, şi nu sfătuiesc pe nimeni să procedeze la fel, să mergem în paralel cu renovarea şi popularea plus producţia. Am adus din Israel o sală de muls la mâna a doua şi am cumpărat 350 de vaci din rasa Holstein-Friza, din Germania, Ungaria şi Olanda. Între timp am investit într-o nouă sală de muls, în repararea grajdurilor şi modernizarea lor, astfel încât acestea să răspundă reglementărilor în domeniu. A fost un lucru foarte complicat, aşa că îmi permit să recomand oricui s-ar apuca de o astfel de afacere întâi să construiască totul sută la sută şi după aceea să populeze ferma cu animale.“

Capacitatea fermei

„În prezent avem 2 grajduri pentru vacile de lapte, cu o capacitate de 480 de capete şi o suprafaţă construită de 1,1 ha fiecare (63 metri lăţime şi 183 metri lungime), maternitate pentru viţeii de la 0 la 3 luni, adăposturi noi pentru junincile gestante şi vacile în repaus mamar. În grajdurile vechi, reamenajate, avem  doar populaţia de la 3 la 12 luni, iar pe altele le folosim pentru diverse utilităţi. În clipa de faţă deţinem un efectiv total de Holstein-Friza care oscilează, în funcţie de fătări şi rulaj, între 1.600-1.700 de capete, cu 950  matcă. 100 sunt în repaus mamar, deci lapte dau 850 de vaci.“ Sistemul de creştere este stabulaţie liberă cu aşternut permanent. Păşunatul nu este practicat din trei motive: efectiv mare, greu de gestionat în spaţiu liber, starea sanitar-veterinară ar putea avea de suferit prin contactul cu efective străine, iar flora spontană este săracă şi nu ar aduce aportul aşteptat la producţia de lapte.

Producţia de lapte

Producţia de lapte, calculată însă la cantitatea livrată, fără a se socoti, deci, colostrul sau laptele muls  de la exemplarele aflate în tratament cu antibiotice, ceea ce reprezintă în jur de 3-4% din total, este de 28,5 litri/cap de animal, iar pentru 2012 se anticipează o producţie de 29,3 l/cap.

În 2006, producţia calculată pe un an complet era de 16-17 l/cap. L-am întrebat de Kashri Nadav cum a reuşit să crească media cu peste 10 litri în opt ani: „E un complex întreg de factori, strâns legaţi între ei. Depinde de furajare (cantitate, calitate, masă alocată), curăţenie, însămânţare (1 viţel/an), momentul însămânţării, genetică (material seminal de înaltă valoare biologică), sănătate, longevitate etc.

E o rutină întreagă, niciodată perfectă.“ În fiecare zi, din fermă pleacă în jur de 25.000 litri de lapte, întreaga cantitate fiind absorbită de piaţa internă. Unitatea dispune de sală de muls, cu 48 de locuri) şi de tancuri de depozitare a laptelui, cu capacitate totală de 66.000 litri de lapte. Cca 4 până la 5% din fluxul financiar anual provine din carne (abatorizarea vacilor reformate şi a viţeilor).

Baza furajeră

Ferma şi-a creat o bază furajeră de 650-700 ha teren arendat şi gama de utilaje care să asigure mecanizarea completă a culturilor, dar şi prelucrarea, manevrarea, transportul furajelor. „Ne producem singuri masa verde, silozul, cerealele, compunem reţetele de furajare. Cumpărăm şroturile de soia, floarea-soarelui sau rapiţă, vitaminele sau aditivii alimentari. Ca spaţiu, avem un siloz cu o capacitate de înmagazinare de 20.000 tone şi un fânar, de asemenea, suficient.“ Unitatea este organizată în direcţii (vegetal şi zootehnic) şi divizii (sanitar-veterinară, maternitate, sală de muls, livrare etc.)

Şi pentru că trebuie să existe un DAR...

Fermierul susţine că, în ultimii ani, se simte o diferenţă majoră între preţurile de cumpărare a inputurilor şi cel de livrare a laptelui. Primele aproape că s-au dublat, iar ultimul a rămas la valori sensibil egale. Acest lucru se va acumula în timp şi dacă raportul dintre cele două componente nu se micşorează s-ar putea să apară probleme de ordin financiar.

Cât despre posibilitatea de a închide cercul cu o fabrică de procesare, deocamdată nu intră în viziunile fermei o astfel de extindere. Două ar fi motivele care-l ţin pe Kashri Nadav departe de această idee cu care a cochetat, de altfel, dar pe care o consideră nerentabilă, cel puţin în cazul Koplax: producţia zilnică n-ar asigura materie primă pentru o fabrică, iar o marcă proprie costă foarte mult.

„Deocamdată ne focusăm atenţia doar pe producţia de lapte, altfel ne risipim în prea multe direcţii.“ Cât despre cum vede un investitor străin sistemul de subvenţii, directorul Nadav crede că, în privinţa alocărilor UE, România este într-un fel discriminată sub raportul nivelului subvenţiei, mult mai mic la noi decât în ţările dezvoltate ale UE. Partea de ajutor a statului român n-a comentat-o prea mult, concluzionând că, atunci când guvernele promit una şi fac alta (cazul 2011, când din 170 euro/ha s-au acordat doar 130 euro/ha, fiind redusă contribuţia statului), este vorba despre considerente de prioritate bugetară.

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 15, 1-15 AUGUST 2012

֩ Comentarii