Imprimati articolul

Urmările secetei, prin ochii fermierilor

Seceta din toamna anului 2011, coroborată cu cea din vara acestui an a afectat, pe un spectru larg, producţiile agricole estimate la scară naţională. Nu toţi fermierii au intrat însă în hora previziunilor alarmiste ce propovăduiesc dezastrul. Părerile celor intervievaţi prin intermediul revistei Lumea Satului diferă în funcţie regimul pluviometric, de calitatea solului şi de hibrizii însămânţaţi.

Daniel Botănoiu, secretar de stat la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a afirmat la sfârşitul lunii iulie că, la nivelul întregii ţări, producţia de floarea-soarelui este destul de bună, fiind estimată la 1.500 kg/ha. Asta înseamnă, conform datelor statistice, că randamentul va fi mai mic decât în 2011, când s-au înregistrat 1.887 kg/ha, dar aproximativ egal cu cel din perioada 2008-2010.

În schimb, la porumb situaţia este critică. Suprafaţa afectată de secetă în diferite grade ar fi în jur de 47%, după cum s-a exprimat Botănoiu atunci.

După aproape o lună de zile, un document neoficial al MADR nota că „suprafaţa afectată de secetă depăşeşte 3,7 milioane de hectare (peste 37% din suprafaţa agricolă), iar din totalul suprafeţei însămânţate cu grâu în toamna lui 2011, circa 30,5% a fost afectată. (...) În ceea ce priveşte culturile de primăvară afectate de secetă, cea mai gravă situaţie se regăseşte la porumb (81,2% din suprafaţa însămânţată) şi la floarea-soarelui (45,8%)“.

Sunt procente mari, greu de acceptat! Probabil că adevărata dimensiune a calamităţii va fi cunoscută abia către sfârşitul lunii septembrie.

Unii specialişti din cadrul MADR consideră că la porumb, în ciuda secetei, randamentul mediu pe ţară nu va coborî sub 3.500 kg/ha, comparativ cu 4.480 kg/ha în 2011 şi 1.526 kg/ha în vara secetoasă din 2007. Motivul ar fi cultivarea unor hibrizi superiori şi aplicarea unor tehnologii superioare, faţă de acel an critic. Apoi, zone întinse din nordul ţării şi din interiorul arcului carpatic au beneficiat de ploi suficiente, deci nu au cunoscut fenomenul de secetă pedologică.

Menţionăm că, în această vară, am participat la mai multe prezentări – hibrizi de porumb şi floarea soarelui – făcute de diferite companii producătoare de seminţe, pe terenuri neirigate din judeţul Ialomiţa. Culturile se prezentau bine şi promiteau recolte bogate, similare celor din 2010, un an considerat normal.

Dacă nu ar fi speranţă...

Constantin Bazon este administratorul fermelor Agricola Prod şi Atractiv, cu sediul administrativ în comuna Goleşti, judeţul Vrancea, care însumează aproape 3.000 ha. Totodată, domnia sa este preşedinte al Asociaţiei Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice (ACCPT) Vrancea şi vicepreşedinte al Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR).

„Chiar dacă va mai ploua, nu mai putem recupera nimic. Practic, culturile de pe suprafeţe întinse din judeţele Iaşi, Vaslui, Galaţi, Brăila, Vrancea şi Tulcea – de unde am informaţii – nu mai pot fi folosite decât eventual ca furaje pentru animale. Din acest motiv, preţurile la cereale cresc permanent, cum este cazul grâului“, ne-a declarat Bazon.

De exemplu, datele existente la DADR Tulcea arată că, din aproximativ 55.000 ha cultivate cu porumb, au fost afectate de secetă 20.400 ha, dintre care 2.300 ha calamitate integral. La floarea-soarelui, din 60.000 ha, au fost afectate 20.000 ha, dintre care 2.400 ha total pierdute.

Potrivit explicaţiilor date de Bazon, pentru înfiinţarea culturilor la cele două exploataţii ale sale costurile s-au ridicat la 2.500-3.000 lei/ha. Banii vor fi greu de recuperat, în condiţiile unei producţii mici, mai ales la porumb, unde pierderile vor fi foarte mari.

La floarea-soarelui, cultivată pe 448 ha, producţia medie va fi bună, undeva la 2 t/ha, faţă de 2,2 t/ha anul trecut.

Însă, la porumb, randamentul pe 700 ha va fi de aproximativ 3 t/ha, comparativ cu 2011, când a depăşit 6 t/ha.

„Dacă nu ar fi speranţă, nu aş mai face meseria de agricultor. Chiar dacă rapiţa a fost compromisă total în toamna anului trecut, acum pun rapiţă din nou, pe 600 ha“ – a adăugat interlocutorul nostru.

Irigaţiile puteau salva recoltele

La ultima întâlnire desfăşurată la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, conducerea LAPAR a stat faţă în faţă cu ministrul, secretarii de stat şi cu unii directori generali. Au discutat despre situaţia culturilor în urma secetei.

„Ne-am ales cu promisiuni, cum ar fi reducerea preţului la energia electrică necesară la staţiile de pompare aferente sistemelor de irigaţii. Măsura este tardivă, pentru că seceta este de mult timp instalată, iar culturile au avut de suferit, răul fiind făcut deja“ – a afirmat Bazon.

În opinia sa, canalele de irigaţii trebuiau umplute la începutul verii. Astfel fiecare fermier ar fi putut să tragă apă cu ce avea, pentru a-şi salva recolta.

În speranţa că va exista cândva apă pe canale, fermierul ne-a spus că a achiziţionat 50 de instalaţii pe tambur, cu lungimea furtunurilor între 350 şi 600 m, dotate fiecare cu motopompe şi motoare de 65 CP, care ridică presiunea la 10 bari. Pentru 36 dintre acestea, finanţarea a fost făcută prin PNDR, pe Măsura 121.

„Am făcut o investiţie surdă, crezând că voi putea iriga. Dar nu este apă în canale, cu toate că Siretul se află în apropiere. Instalaţiile sunt inutile, atât timp cât în zona Goleşti nu se află nicio sursă de apă pentru irigaţii! Apă pentru irigaţii există numai în zona de sud a judeţului, pe nişte canale. Acolo exploatez vreo 1.000 ha. În rest, sursele de apă lipsesc. Acum, instalaţiile sunt înşirate ca la paradă, în curtea fermei, doar pentru a fi admirate de vizitatori“ – a afirmat interlocutorul nostru.

Bazon crede că, după ce s-a întâmplat anul acesta, factorii de decizie vor hotărî refacerea siste­melor de irigaţii din România. Cel puţin în Vrancea, toată infrastructura există, pe 50 km, de la Siret până în acest judeţ. Proiectul Siret-Bărăgan a fost întocmit cu multă vreme înainte. Apa poate fi preluată gravitaţional pe canalul principal, din care se duce în canalele secundare. Pe acestea pot fi montate microhidrocentrale care să asigure energia pentru pompare în câmp.

Situaţia în alte ferme

În satul Raşi (comuna Ciochina, judeţul Ialomiţa) se află o altă fermă mare, administrată de Nicolae Sitaru. Porumbul a fost cultivat pe 1.000 ha, iar floarea-soarelui, pe 470 ha. În momentul discuţiei noastre începuse recoltarea la ambele culturi.

Producţia medie anticipată la porumb este de 6-7 t/ha, cu 30% mai mică decât anul trecut. În schimb, la floarea-soarelui, randamentul este similar celui din 2011, adică aproxi­mativ 3 t/ha.

Cu toate că a avut mereu probleme cu rapiţa, fermierul „nu s-a învăţat minte“ şi a însămânţat din nou 300 ha.

Cristache Argatu-Zaharia, administratorul unei ferme mijlocii din Perişoru (Călăraşi), ni s-a „lăudat“ că la floarea-soarelui va obţine o producţie medie de aproximativ 2,5 t/ha (80-90% faţă de anul trecut), iar la porumb, peste 6 t/ha, comparativ cu 8 t/ha în 2011.

El crede că a avut o şansă pentru că nu a cultivat hibrizi tardivi de porumb, care în condiţiile acestui an au rămas fără boabe pe ştiuleţi din cauza arşiţei care a distrus polenul.

Rapiţă a pus pe 70 ha şi a răsărit deja datorită ploii căzute la sfârşitul primei decade a lunii august.
Spre deosebire, în comuna Herăşti, judeţul Giurgiu, seceta a făcut ravagii. Aici, Alexandru Porumb administrează tot o fermă mijlocie. La floarea-soarelui, cultivată pe 80 ha, randamentul a fost de numai 1.000 kg/ha, faţă de 2.200 anul trecut, iar la porumb, pe 100 ha, producţia medie abia dacă a ajuns la 2 t/ha, comparativ cu 6 t/ha cu un an înainte.

Unii dintre fermierii cu care se învecinează au producţii şi mai mici, pentru că nu au respectat tehnologiile recomandate.

De rapiţă nici nu poate fi vorba, pentru că terenul este complet uscat (în august precipitaţiile au fost de numai 2 l/mp), iar prognozele meteorologice nu anunţă căderi semnificative de apă.

Traian Dobre
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 16-17, 16 AUGUST – 15 SEPTEMBRIE 2012

֩ Comentarii