Imprimati articolul

Virozele fac ravagii în solariile din Matca (ll)

Într-unul dintre cele mai cunoscute areale legumicole ale ţării noastre, remarcabil prin producţia de legume în solarii, în ciclul II de cultură a tomatelor, de vară-toamnă, au apărut pe plante şi pe fructe simptome care au condus la calamitarea unor suprafeţe însemnate.

Posibile surse de infecţie

Unele dintre simptome seamănă, la prima vedere, cu virusul mozaicului tutunului, VMT, sau cu virusul mozaicului tomatelor, VMTo. Acest lucru este foarte curios deoarece toţi hibrizii cultivaţi sunt rezistenţi la virusul mozaicului tomatelor. Astfel că şi în condiţiile în care ar exista sursa de infecţie, fie din sol, fie într-o proporţie redusă din sămânţă, plantele rezistente nu ar trebui să fie afectate. Asta, bineînţeles, cu condiţia ca rezistenţa genetică să fie ridicată şi să aibă încorporate toate cele trei gene Tm-1, Tm-2 şi Tm-2,2 care sunt eficace faţă de toate tulpinile genetice ale virusului mozaicului tutunului izolate la tomate. (…)

În natură, virusul se transmite uşor prin contactul dintre plantele bolnave şi cele sănătoase, prin lucrările de întreţinere a plantelor (copilire, defoliere, ciupire, recoltare), prin unelte şi echipamente şi, bineînţeles, prin diverşi dăunători, care însă nu transmit orice virus sau tulpină virală.

Revenind la virusul mozaicului tomatelor, transmiterea acestuia are loc, de asemenea, şi prin sămânţă. Proporţia seminţelor contaminate poate fi de până la 94% (Pop, 2009). Virusul însă nu se găseşte în embrion, ci la suprafaţa seminţelor sau, uneori, în endosperm, infectarea noilor plăntuţe având loc la germinare sau la transplantare. Înfecţia din sămânţă se observă încă din perioada de producere a răsadului.

În cazul în care infecţia apare mai târziu, după repicare (dacă s-a făcut la 2-3 săptămâni de la răsărire), sau după plantare, atunci este mai puţin probabil ca sursa să fie numai sămânţa. De la un an la altul sau de la un ciclu la altul virusul rezistă în resturile vegetale, în sol sau pe uneltele cu care se lucrează în solar. De regulă, sămânţa comercială este tratată chimic, termic sau prin vacum-infiltraţie, ceea ce reduce mult sursa de infecţie. Dar, aşa cum am arătat la început, acest virus nu poate provoca daune decât plantelor lipsite de rezistenţă. Nu însă şi în cazul în care este vorba de o tulpină virală nouă, de un patotip nou.

Atenţie la sursele de aprovizionare!

Pe lângă măsurile specifice care se impun în cazul atacului de viroze (…) atragem atenţia că, uneori, cultivatorii de tomate folosesc pentru ciclul II de cultură, de vară/toamnă, sămânţă provenită din fructe de la cultura precedentă, din ciclul I. În acest fel, prima sămânţă fiind hibridă (F1), are loc o segregare, noile plante (F2) pierzându-şi cel mai adesea rezistenţa la viroze şi nu numai.

Iată de ce recomandăm mereu să se folosească numai sămânţă originală, procurată numai din magazine autorizate şi, de la caz la caz, să se ceară buletin de analiză a acesteia. Şi, nu în ultimul rând, recomandăm păstrarea bonului de casă şi a plicurilor de seminţe până la terminarea ciclului de vegetaţie.

Rugăm cultivatorii de legume din România să nu ezite şi să ne contacteze la ICDLF Vidra sau la Staţiunile noastre de la Bacău, Buzău sau Iernut la cel mai mic semn că ceva nu este în regulă. Măsurile preventive sunt esenţiale comparativ cu cele curative.

Dr. Victor LĂCĂTUŞ, director ştiinţific ICDLF Vidra
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.19, 1-15 OCTOMBRIE 2011

֩ Comentarii