Securitatea alimentară, la mâna importatorilor

Convorbire cu domnul Dragoş Frumosu, preşedintele sindicatelor
din industria alimentară

Rep.: Domnule preşedinte, cum apreciaţi starea actuală a industriei alimentare? În ce măsură asigură ea hrana populaţiei?

D.F.: Consider că, în prezent, industria alimentară este într-un mic impas, având la bază mai multe motive: în primul rând seceta, care a distrus materia primă în România, în al doilea rând aderarea la Uniunea Europeană, respectiv eliminarea taxelor vamale. Absenţa materiei prime conduce la o activitate mai redusă a societăţilor comerciale din industria alimentară.

Lanţul de scumpiri din ultima perioadă, care vor continua şi în următoarele luni, probabil că va conduce la situaţii neîntâlnite în ultimul timp în societăţile comerciale. Creşterile de preţuri şi puterea de cumpărare scăzută a românului (80% cel puţin din populaţia României) vor genera vânzări mici sau reduceri de personal în societăţile comerciale. Din păcate, securitatea alimentară a ţării este la mâna importatorilor.

D.F: În momentul de faţă, capacităţi există. Este foarte adevărat că sunt sectoare din industria alimentară unde producem mai puţin decât este necesar, sau domenii unde producem peste cererea internă. Avem mari probleme în zootehnie, unde, în funcţie de numărul de porci care se cresc în România, mă refer strict la cei de calitate pentru procesare, nu putem să asigurăm necesarul. În prezent, cam 70% din carnea de porc necesară procesării se importă. Avem probleme la lapte: am negociat o cotă de 3,2 mil de tone cu UE; s-au înregistrat cereri pentru a intra în cotă la peste 4 mil. de tone şi numai 30% din cotă corespunde, iar noi importăm lapte pentru industria laptelui.

Rep.: La un an de la integrarea noastră în UE, cum resimte industria alimentară impactul din punctul de vedere al competitivităţii şi calităţii produselor?

D.F.: În unele domenii rezistăm, în altele este greu. Mi-ar fi şi greu şi nu cred că sunt în măsură să apreciez calitatea produselor care ajung pe piaţa României, dar ştiu din experienţă ce înseamnă un termen de valabilitate de lungă durată. În general, termenul de valabilitate, mai ales la tocături şi la produsele lactate proaspete, în condiţiile unui produs cât mai aproape de natural, nu trebuie să depăşească 48-72 de ore. Faptul că la noi ajung mezeluri sau iaurturi cu termen de garanţie de 60-90 de zile ne uimeşte.

La conservele de legume şi fructe lipseşte materia primă. O principală cauză eu o văd în absenţa depozitelor de colectare şi refrigerare a legumelor şi fructelor. Producătorul are interesul să-şi vândă marfa, dar nu are unde. De asemenea, haosul şi funcţionarea pieţelor de gros, reprezintă un eşec total, pentru că nimeni nu le verifică şi acolo sunt toţi speculanţii care iau de la ţărani şi vând dublu.

Toate acestea, legate de importurile masive, creează o mare problemă. Vă dau un exemplu concret: aproape toţi locuitorii municipiului Giurgiu merg la Ruse şi cumpără de acolo. Este jenant pentru noi. Preţurile din Bulgaria, la anumite produse, sunt cu aproximativ 30% mai mici decât în România. Pot să vă spun că pe etichete scrie acum şi în limba română.

Societăţile comerciale care sunt agreate să facă export sunt puţine. De ce? Pentru că există multe domenii din industria alimentară unde avem restricţii. Spre exemplu: ca să exportăm produse lactate este obligatoriu să dovedim că le-am produs din lapte colectat conform normelor europene. Şi de aceea, în prezent se întâmplă acest import masiv de lapte din Ungaria, Polonia sau Germania.

În domeniul preparatelor din carne este marea problemă a pestei porcine, pentru că România este singura ţară care a acceptat şi a propus să facă un program antipestă la nivel naţional.

Este o mare eroare, pentru că pesta se distruge prin ardere, nicidecum prin vaccinare. Asta înseamnă ca, în 2010, când se termină programul, să închidem fabricile de preparate din carne.

Părerea mea este că acest program de vaccinare s-a făcut pe considerente financiare ale unor reprezentanţi din domeniul respectiv.

În loc de concluzie, aş dori ca viitorul apropiat să infirme aceste opinii pesimiste exprimate în rândurile de faţă, iar România să devină ceea ce a fost: o mare exportatoare de alimente.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu