Imprimati articolul

Mărţişor, luna femeilor

Prima lună a primăverii este una a învierii naturii, a întoarcerii la viaţă, când românii celebrează atât ziua de 1 martie ce simbolizează venirea primăverii, dar şi pe cea de 8 martie, când este sărbătoarea femeii. Poate ar trebui ca fiecare zi să fie ziua mamei, sursa căldurii căminelor noastre, care s-a străduit să ne ofere tot ce e mai bun şi să ne asigure un drum în viaţă cât mai frumos.

Sărbătoarea de 1 martie îşi are originile înainte de perioada creştină, în credinţele şi practicile agrare. Romanii sărbătoreau 1 martie, care era începutul anului nou, iar luna aceasta poartă şi azi numele zeului Marte, ocrotitor al câmpului şi al turmelor, personificând renaşterea naturii.

În această zi se oferă şi se primesc mărţişoare, simboluri ale primăverii – purtate în partea stângă, în dreptul inimii – care se vor scoate spre sfârşitul iernii, marcându-se astfel trecerea de la un anotimp la altul. Scoaterea mărţişoarelor a fost legată de practicile de previziune a vremii: în sud, oamenii cred că mărţişorul poate fi dat jos doar atunci când vezi un stol de berze. Fetele nemăritate îşi pun mărţişorul sub o piatră mare şi încearcă să ghicească care le va fi ursitul.

Dacă în sudul ţării mărţişoarele sunt oferite de către bărbaţi femeilor, în nord femeile sunt cele care oferă mărţişoare bărbaţilor – ele fiind şi cele care realizează aceste mici obiecte de artă –, iar copiii persoanelor mai în vârstă. Bărbaţii care au primit mărţişoare trebuie ca pe 8 martie, la rândul lor, să ofere flori sau cadouri – depinde de ce buget dispun.

Pe vremuri, când venea primăvara, oamenii obişnuiau să lege de copaci funii albe şi roşii, cu scopul de a alunga duhurile rele. Această măsură de precauţie era luată pentru a preîntâmpina orice rău s-ar fi putut abate asupra florilor copacilor şi ar fi dăunat rodului.

Primul mărţişor – o monedă

Bunicul mărţişorului de astăzi era o monedă de aur legată cu o sfoară ce îmbina două culori: roşu şi alb. Copiii o purtau la gât drept amuletă aducătoare de noroc şi fericire. Tradiţia mărţişorului este o moştenire dacică – în multe săpături arheologice din România s-au găsit mărţişoare cu o vechime mai mare de opt mii de ani.

La început, culorile folosite pentru realizarea şnurului erau alb şi negru: negrul reprezenta lâna neagră dată de Baba Dochia nurorii sale şi simboliza întunericul iernii, iar albul, lumina primăverii; conform legendei, negrul s-a schimbat în roşu prin sacrificiul fetei – astfel, partea roşie din mărţişor reprezintă sângele şi sacrificiul.

Fetele purtau mărţişorul până când înfloreau copacii şi îl legau de trunchiul unui copac, iar cu moneda îşi cumpărau brânză, pentru a avea o faţă albă şi frumoasă tot anul. Mai târziu, mărgelele colorate au luat locul monedei. În anumite zone ale ţării, mărţişorul este purtat la încheietura mâinii, toată luna martie.

Mărţişorul semnifică schimbul de forţe vitale care dau naştere vieţii. Culorile alb şi roşu au rămas până în zilele noastre simbolul celor două sexe, regăsindu-se şi la bradul de nuntă şi cel de înmormântare.

Femeia cinstită încă din antichitate

Istoricii spun că Ziua Mamei îşi are originile în festivalul dedicat Rheei, mama tuturor zeilor şi soţia lui Cronos, ţinut în Grecia Antică. De asemenea, la Roma, Cybele, mama zeilor, era venerată încă din anii 250 î.H. Sărbătoarea era cunoscută sub denumirea de Hilaria şi dura trei zile, 15-18 martie.

Prin anii 1600, Anglia celebra o zi numită Sâmbăta Mamelor, în a patra sâmbătă a Postului Paştelui, pentru a le cinsti pe cele care dau naştere vieţii. Mulţi oameni săraci lucrau pe atunci ca servitori pentru cei bogaţi şi locuiau în casa stăpânului lor, dar în această zi, aveau permisiunea să-şi petreacă timpul alături de cei dragi.

În timp, oamenii au realizat că mamele merită să fie sărbătorite într-o zi specială. Astfel, prima proclamaţie a Zilei Mamei a fost citită de guvernatorul statului Virginia de Vest, în anul 1910. Preşedintele Woodrow Wilson a făcut în anul 1914 un anunţ oficial proclamând Ziua Mamei ca sărbătoare naţională în a doua duminică din luna mai. Deşi în zilele noastre, multe ţări din lume aniversează mamele, la momente diferite, există ţări ca Danemarca, Finlanda, Italia, Turcia, Australia şi Belgia care au urmat modelul american.

Astăzi, Ziua Mamei şi-a dobândit statutul meritat deoarece este sărbătorită de toată lumea: cei mici organizează la şcoală mici serbări cu poezii şi cântece, soţii nu uită să aducă flori soţiilor, iar fiii să-şi viziteze mamele.

Delia Ciohodaru
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.5, 1-15 MARTIE 2007

֩ Comentarii