Imprimati articolul

Utilizarea energiei eoliene

În condiţiile în care există un ritm mare de sporire a populaţiei şi a consumului de energie, rezervele de combustibili fosili se vor epuiza într-un viitor apropiat. Şi minereurile radioactive se vor diminua. În acest context,  se impune folosirea energiilor neconvenţionale, printre care un loc însemnat îl ocupă energia eoliană, utilizată de omenire din cele mai vechi timpuri.

Energia eoliană prezintă şi dezavantaje:

• are un caracter neregulat în timp şi în privinţa ariei de activitate;

• are o concentraţie mică pe unitatea de suprafaţă normală pe direcţia de acţionare a vântului;

• prin caracterul său neregulat, energia eoliană nu poate satisface activitatea de irigaţii, ea trebuind să se desfăşoare după un program riguros.

Alte avantaje:

• La îmbunătăţiri funciare energia eoliană este utilă pentru desecări prin canale într-un emisar natural sau canal de irigaţii, asigurându-se şi recircularea apei. Acest lucru are un efect economic dublu, reducându-se cheltuielile pentru evacuarea unui volum de apă din reţeaua de desecare şi cele de pompare a aceluiaşi volum din sursa naturală în canalul de irigaţii.

• Energia eoliană substituie parţial activitatea staţiilor de pompare. Instalaţiile eoliene pot fi folosite la împrospătarea apei în amenajările piscicole, rol de rezervor tampon având însuşi bazinul piscicol.

Energia eoliană, energie regenerabilă şi nepoluantă, pe baza unor proiecte poate cuprinde următoarele:

• realizarea aparaturii necesare zonării activităţii eoliene;

• zonarea energetică eoliană a ţării prin şi cu sprijinul Agenţiei Naţionale de Meteorologie;

• relaţii rapide de comunicare pentru prognoza vânturilor;

• realizarea unor turbine eoliene într-o gamă largă de puteri şi întrebuinţări;

• stabilirea unor criterii tehnice şi economice pentru alegerea amplasamentelor instalaţiilor eoliene cu o eficienţă economică maximă;

• antrenarea în acest proces de utilizare a energiei eoliene a tuturor institutelor de cercetare ştiinţifică şi tehnologie de maşini şi utilaje energetice, mecanică fină, metrologie, precum şi a institutelor politehnice din România;

• antrenarea în acest proces de utilizare e energiei eoliene a celor 300-400 de bancheri pentru a-şi face instalaţii eoliene pe domeniile lor din mediul rural. Sponsorizarea de către aceştia a fermelor agricole din zonă secetoasă sau cu inundaţii (pentru desecări), pentru a-şi procura aceste instalaţii eoliene;

• crearea în zone cu energie eoliană intensă (Bărăgan, Dobrogea, zone de deal şi munte) a unor instalaţii eoliene cu proiecte şi fonduri proprii de la Uniunea Europeană;

• crearea unor criterii de apreciere a potenţialului eolian în ţara noastră de către instituţii specializate;

• România are variaţii în timp ale vitezei vântului cu valori reduse şi oscilaţii bruşte, necesitând posibilităţi de captare şi soluţii eficiente de folosire a energiei eoliene, care să facă faţă solicitărilor;

• crearea de modele experimentale a unor turbine eoliene de 2, 4, 6, 20, 50, 100, 150 kw, având ax orizontal sau vertical, destinat fie acţionării unor pompe pentru alimentare cu apă potabilă din foraje, sau direct din fluviu, râuri, lacuri, bălţi (desecări) pentru alimentare cu apă sau acţionarea unor generatoare de curent electric;

• utilizarea turbinelor eoliene destinate pompării apei în amenajările pentru irigaţii sau desecări;

• utilizarea turbinelor eoliene care demarează în viteze mici ale vântului (3 m/s) şi are un cuplu mare la pornire, fiind cea mai indicată scopului propus. Folosirea turbinei cu elevatorul de tipul spiralei lui Arhimede (folosirea la desecarea ponderilor în Olanda);

• utilizatorii să beneficieze de caracteristicile tehnico-constructive ale agregatelor eoliene, costul investiţiei, puterea şi capacitatea acestora;

• să fie cunoscute şi popularizate caracteristicile de funcţionare a turbinei cu elevatorul cu spirală în cazul apei extrase pentru irigaţii şi desecări.

Energia eoliană trebuie şi poate fi stocată pentru a fi folosită la nevoie (acumulatori, baterii), stocarea apei în bazine mari etc.

Ideile de utilizare a energiei eoliene trebuie trecute prin filtrul eficienţei economice şi e necesar să se facă în special în zonele cu activitate eoliană intensă în cea mai mare parte a anului.

Vânturile. Regimul vânturilor în România este determinat de poziţia şi frecvenţa ariilor ciclonare şi anticiclonare, care determină circulaţia generală a meselor de aer deasupra Europei. Privite numai din acest punct de vedere, vânturile de la noi au două direcţii principale: din sectorul vestic (în special vara) şi din sectorul nord-estic (iarna).

Dar factorii fizico-geografici locali şi cu deosebire relieful provoacă modificări însemnate în direcţia şi intensitatea vânturilor ori dau naştere centrilor locali de maximă şi minimă presiune care, la rândul lor, formează vânturile locale. Din interferenţa celor două cauze principale (circulaţia generală a aerului şi a reliefului) iau naştere la noi în ţară următoarele vânturi mai cunoscute:

a) Crivăţul care bate în special iarna dinspre nord-est şi ia naştere datorită localizării unui centru de maximă presiune în nordul Asiei şi Europei (anticiclonul siberian) şi un centru de minimă presiune în Marea Mediterană;

b) Austrul bate dinspre sud-vest în toate anotimpurile, frecvent în Banat şi Oltenia;

c) Vântul Mare este un fel de foehn al ţării noastre. El bate peste culmile Carpaţilor Meridionali şi coboară în depresiunile de sub munte (Haţeg, Secaş, Sibiu şi Făgăraş);

d) Nemira se simte în Sudul Transilvaniei, în depresiunea Braşovului;

e) Brizele marine sau vânturi cu periodicitate zilnică se simt pe ţărmul Mării Negre. Ziua, aerul răcoros al Mării Negre pătrunde pe uscatul fierbinte (briza de zi). Noaptea, uscatul răcindu-se, vântul suflă spre mare. Este briza de noapte.

Instituţii şi universităţi care s-au ocupat de studiul şi utilizarea energiei eoliene:

• Institutul de Cercetare Ştiinţifică şi Inginerie Tehnologică pentru Maşini şi Utilaje Agricole, sectorul Braşov;
• INCRST, ICPE, ICEMENERG;
• Institutul Politehnic Bucureşti, Institutul Politehnic Timişoara;
• Universitatea Braşov;
• Institutul de Cercetare şi Inginerie Tehnologică pentru Irigaţii şi Drenaje, Băneasa, judeţul Giurgiu;
• Întreprinderea pentru mecanizarea agriculturii Bucureşti etc.

Solicit cu tot respectul cuvenit Guvernului şi Preşedinţiei României să abordeze acest subiect, fiind de actualitate şi necesar, folosindu-se în acest scop resursele puse la dispoziţie de UE prin programele şi proiectele de dezvoltare economică şi energetică a ţării.

Ing. Toma BĂNICĂ

֩ Comentarii