Imprimati articolul

Istoria de lângă istorie
Soluţie rusească

Bătălia pentru independenţă în războiul româno-ruso-turc din 1877-1878 a fost câştigată de dorobanţii români pe câmpul de luptă, dar şi de bărbaţii politici în fruntea cărora s-au aflat Ion C. Brătianu şi Mihail Kogălniceanu.

Unind în jurul Guvernului toate forţele politice, marele om politic, care a fost Ion C. Brătianu, a întărit poziţia României în ochii străinilor şi, în acelaşi timp, a dejucat manevrele Rusiei ţariste de la ocuparea Munteniei şi capitalei ţării după retragerea din Bulgaria şi până la demascarea jocului dublu al diplomaţiei ruseşti care încerca să încheie o pace separată cu turcii, fireşte, în defavoarea României. Prezenţi la Congresul de la Berlin, Kogălniceanu şi Brătianu au demascat cu curaj jocurile Rusiei şi au susţinut fără menajamente cauza ţării. Drept care, Ohrana ţaristă a hotărât lichidarea lui Brătianu şi, pe 4 iulie 1878, are loc primul atentat la viaţa omului politic român.

Venind singur într-o trăsură de la o întreve­dere cu domnitorul, este „victima“ unui accident ciudat: caii se sperie, primul-ministru este aruncat din trăsură şi rămâne fără simţire, în timp ce birjarul, „muscal“, pleacă cu trăsura fără să ţină seama de starea importantului personaj pe care îl luase de la Cotroceni. Salvat de gardienii publici aflaţi în rond, Brătianu este dus la o casă, i se dau primele îngrijiri, este chemat doctorul Davila care ia măsurile necesare, astfel încât primul-ministru îşi recapătă cunoştinţa după circa patru ore. Sfârşitul anului 1880 şi primele luni ale anului 1881 s-au consumat într-o mare tensiune politică.

Să nu uităm că se pregătea încoronarea lui Carol I ca rege al României - fapt petrecut la 10 mai 1881 – iar ţara noastră căpăta un nou statut în cadrul statelor europene. Ruşii nu au renunţat însă. Pe 2 decembrie 1880 are loc al doilea atentat la viaţa lui Ion C. Brătianu, inspirat de agentura rusească organizată în jurul grupării Grigore Sturza şi a ziarului său „Democraţia Naţională“. Atenta­torul, un dezaxat s-a spus atunci, îl atacă pe primul-ministru cu un cuţit, cauzându-i multiple răni la faţă şi la cap. Adversarii politici erau siguri că Ion C. Brătianu este astfel definitiv scos din luptă.

Deşi vizibil slăbit din cauza rănilor, Brătianu contraatacă viguros şi reuşeşte să dejoace tenta­tiva conser­vatorilor de a răsturna Guvernul. Este interesantă reacţia populară la auzul celor întâmplate. „În semn de satisfacţie pentru salvarea vieţii lui, notează un istoric, comercianţii Capi­talei au închis magazinele în ziua de 3 decembrie, arborând tricolorul.“

În fapt, guvernarea liberală dintre 1876 şi 1888, în frunte cu Ion C. Brătianu, a adus României atribute fundamentale: suveranitate, independenţă, regalitate, diplomaţie activă şi o armată călită în lupte, toate acestea determinând un loc demn al României între statele Europei.

Stelian CIOCOIU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.1, 1-15 IANUARIE 2007

֩ Comentarii