Procedura de infringement eficientă pentru un mediu sănătos

Încheierea negocierilor de aderare nu a marcat şi îndeplinirea tuturor obligaţiilor asumate de ţara noastră în relaţiile ei cu Uniunea Europeană. Va urma o perioadă de tranziţie în care România va încerca să se conformeze cerinţelor directivelor europene, să-şi alinieze complet legislaţia şi să o implementeze.

Capitolul de mediu a primit în trecut celebrele steguleţe roşii, ridicate mai târziu. Domeniul protecţiei mediului este foarte sensibil, neregulile înregistrate aici putând avea serioase consecinţe economice şi sociale.

Cei care pun probleme sunt agenţii economici cu risc în îndeplinirea obligaţiilor stabilite în cadrul autorizaţiilor de mediu, ca de exemplu: SC Mittal SA, SC UVCP SA Turnu Măgurele, SC GA-PRO-CO Chemical SRL Săvineşti. În cazul nerespectării responsabilităţilor asumate şi formalizate în conţinutul autorizaţiilor de mediu, instituţiile însărcinate cu monitorizarea aplicării acestor norme pot decide penalizarea sau chiar închiderea acestor întreprinderi.

Aceste măsuri se impun deoarece situaţia din România este monitorizată de responsabilii Uniunii Europene ce pot declanşa procedura de infringement prin care Comisia Europeană penalizează un stat membru dacă acesta nu-şi îndeplineşte obligaţiile asumate în urma negocierilor de aderare. Cazul ajunge în faţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene şi se decide aplicarea unor sancţiuni ce pot atinge suma de câteva sute de mii de euro pe zi.

Calcularea sancţiunii are în vedere gravitatea încălcării normelor europene, durata acestei situaţii, capacitatea de plată a statului sancţionat, faptul că sancţiunea trebuie să fie un factor descurajant, pentru prevenirea viitoarelor încălcări ale dreptului comunitar. Tratamentul este egal şi proporţional pentru toate statele membre, iar sancţiunea vizează statul membru, şi nu agentul economic care a provocat neconformarea.

1. Funcţia punitivă (de pedepsire) se bazează pe evaluarea efectelor asupra drepturilor şi intereselor publice şi private a nerespectării, de către statul membru, a obligaţiilor sale, în special în situaţiile în care încălcarea obligaţiilor sale s-a întins pe o perioadă lungă de timp;
2. Funcţia educativă (de persuasiune) îndeplinită de penalităţi – sancţiunea are ca scop convingerea statului membru de a pune capăt încălcării unei obligaţii, cât mai curând posibil şi de a respecta, în viitor, dreptul comunitar.

Pentru a evita ca România să plătească penalităţi cauzate de lipsa de conformare a vreunui operator economic, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului vor interveni în mod corespunzător, mergând până la sistarea activităţii acestuia. Intenţia autorităţilor este însă cu totul alta: ca ele să funcţioneze în continuare şi să asigure locuri de muncă în condiţii de siguranţă pentru mediu şi sănătatea cetăţenilor. (D.C.)

De ce recoltele noastre nu sunt la nivelul celor din ţările vest-europene?
Deseori, specialiştii agronomi din ţara noastră au fost criticaţi că nu obţin producţii cum sunt cele din Franţa, Germania, Italia, Olanda şi altele.
Am analizat temeinic această chestiune şi am ajuns la unele concluzii: • producţii de 6-7-8 t/ha grâu s-au obţinut şi în ţara noastră în anii favorabili şi când s-a aplicat o tehnologie optimă; • producţiile de porumb au ajuns chiar la 12-15 t/ha boabe, în condiţii de irigare; • dar producţiile medii pe ţară, la grâu şi porumb, au depăşit cu puţin 3 t/ha şi numai în anumiţi ani.

Dotarea tehnică (încărcătura în ha/tractor):
• Germania – 8,3;
• Olanda – 10,9;
• Italia – 12,2;
• România – 60-70-100, iar la semănători pentru cereale păioase, noi – 145-150 ha/sem.:
- de 8 ori mai mare decât Franţa şi
- de 15 ori decât Germania

Exemple de aplicare a s.a./ha:
• Germania – peste 500 kg;
• Olanda – peste 300 kg;
• Belgia – peste 250 kg;
• România – sub 100 kg;
• România – în ultimul timp chiar sub 50 kg.

Pierderi de apă/ha, sol nelucrat – 900 mc
• teren nelucrat – 900 mc/ha;
• teren lucrat – 130 mc/ha;
• pentru culturile de toamnă – 720 mc/ha + azotul nitric sunt hotărâtoare.

Acumularea azotului nitric în sol/ha:
• dezmiriştit şi arat la timp – 140 kg;
• numai arătura de toamnă – 32 kg;
• nearat – 1,8 kg.

1. Condiţiile climatice diferite. Cele din vestul Europei sunt mai prielnice, cu precipitaţii mai multe şi bine repartizate pe parcursul perioadei de vegetaţie. Grâul, de exemplu, îşi menţine frunzele verzi şi deci procesul de fotosinteză până în mijlocul verii, pe când la noi arşiţele usucă toate frunzele. Fotosinteza se reduce drastic, bobul nu este complet format, rămâne mic şi şiştăvit. Deficitul apei din sol face ca plantele să consume multă energie din cea rezultată în procesul de metabolism, pentru absorbţia apei, şi nu pentru creşterea şi dezvoltarea lor.

2. Fertilizarea insuficientă. Nivelul oricăror producţii este determinat de cantitatea de elemente nutritive pe care plantele le au la dispoziţie. Se cunosc cantităţile de azot, fosfor, potasiu, calciu etc. care se extrag din sol cu fiecare tonă de recoltă. Dar dacă plantele nu găsesc cantităţile respective, cu ce să realizeze recolta? Este ca şi când ne propunem să fabricăm 500 kg de pâine, dar nu avem decât 100 kg de grâu.

Din statistici rezultă că Germania aplică peste 350 kg de îngrăşăminte s.a./ha, Olanda peste 300 kg s.a./ha, Belgia peste 250 kg s.a./ha etc., pe când în România s-au aplicat sub 100 kg s.a./ha, iar în ultimii ani chiar sub 50 kg s.a./ha.

3. Dotarea tehnică precară. Germania are o încărcătură de 8,3 ha/tractor, Olanda de 10,9 ha/tractor, Italia de 12,2 ha/tractor, iar la noi sunt 60-70-100 ha/tractor. În ceea ce priveşte semănătorile pentru cereale păioase, avem 145-150 ha/semănătoare, iar la plantele prăşitoare 140-160 ha/semănătoare, adică o încărcătură de 8 ori mai mare decât Franţa şi de 15 ori mai mare decât Germania.

Un ţăran (fermier) francez însămânţează grâul sau porumbul în 2-3 zile, pe când la noi această lucrare durează 20-30 de zile, ajungând uneori chiar în luna noiembrie, iar porumbul, soia şi floarea-soarelui se însămânţează în 45-55 de zile, din aprilie până la 1-5 iunie.
Cum să se aştepte recolte mari când nu se respectă în niciun fel epoca optimă din cauza lipsei de utilaje?

Pentru că nu se poate efectua dezmiriştitul imediat după recoltat, cu fiecare zi de întârziere se pierde din apa care se mai găseşte în sol câte 1-2 puncte procentuale. Astfel, pământul se usucă foarte mult, crapă şi buruienile care apar absorb ultimele picături de apă din sol. În asemenea condiţii, activitatea microbiologică aproape încetează şi nu se mai acumulează, prin nitrificare, azotul atât de necesar plantelor.

Reamintim că, prin efectuarea la timp a dezmiriştitului şi apoi a arăturii, până în toamnă se acumulează în sol 140 kg de azot nitric la hectar. Când s-a efectuat numai arătura de toamnă, s-au acumulat 32 kg de azot/ha, iar în terenul nearat s-au găsit doar 18 kg/azot/ha. La fel, cantitatea de P2O5 a fost de 3-5 ori mai mare în terenul lucrat în epoca optimă.

Pierderile de apă din solul nelucrat (determinări efectuate în toamnă pe 0-100 cm) au fost de 900 mc/ha, iar în terenul lucrat 180 mc/ha. Cei 720 mc/ha apă în plus, alături de azotul nitric realizat în sol, sunt hotărâtoare pentru culturile de toamnă. Aşa se explică de ce, faţă de arătura efectuată în octombrie, înainte de semănat, producţia de grâu a sporit cu 588 kg/ha, când s-a arat în august, şi cu 1.108 kg/ha, când s-a arat în iunie.

Din cauza numărului insuficient de utilaje arătura se efectuează uneori când terenul este foarte uscat sau foarte umed, situaţie în care rezistenţa la arat creşte cu 30-50%, la fel consumul de motorină, uzura utilajelor şi, bineînţeles, distrugerea solului.

Se ştie că solurile grele, argiloase au perioada optimă pentru lucrat foarte scurtă, de câteva zile. Dar trebuie să ai cu ce interveni atunci.

Alteori, arătura se efectuează în primăvară (total contraindicat), pe suprafeţe ce depăşesc 4-5 mil./ha, deoarece nu s-a efectuat în toamnă din lipsă de tractoare, de motorină sau de bani pentru procurarea acestora. În aceste condiţii, producţiile scad, mai ales la culturile din urgenţa I, cu 50-70%, sau culturile respective sunt compromise.

Întârzierea semănatului la grâu cu 1-2-3 săptămâni duce la diminuarea producţiei cu 14-25%, respectiv 38%. La mazăre, întârzierea semănatului cu 2 săptămâni scade producţia cu 20-30%, iar după 3 săptămâni producţia scade cu 50% sau cultura este compromisă.

Prăşitul porumbului în luna mai a redus pierderile de apă din sol de la 4,9 mm/zi în parcela neprăşită, la 1,8 mm/zi în parcela prăşită. Deci, cu fiecare zi de întârziere se pierd câte 3,1 mm apă, ceea ce înseamnă că la o întârziere de 5 zile se pierd peste 150 mc/ha, cât o ploaie.
Pierderi mari se înregistrează şi la recoltare, în special la cerealele păioase. Dacă acestea nu se recoltează la timp, când au ajuns la maturitate au loc pierderi mari prin scuturare.

Numărul redus de combine nu permite recoltarea în 7-8 zile, ci ajunge la 25-30 zile sau chiar mai mult. Între timp apar ploi, poate grindină, boabele încolţesc în spic, lanul se îmburuienează şi îngreunează foarte mult recoltarea, iar calitatea recoltei este depreciată. În determinările efectuate de noi în asemenea condiţii am găsit pierderi de 650-700 kg grâu/ha.

a) Luarea de măsuri care pot asigura sporuri de producţie fără cheltuieli suplimentare, şi anume:

• o corectă zonare a culturilor agricole, în funcţie de cerinţele plantelor şi condiţiile pedoclimatice existente în fiecare zonă. Este cunoscut că printr-o corectă amplasare a culturilor pe fiecare zonă agricolă se înregistrează sporuri de producţie de peste 15%;
• organizarea de asolamente cu o raţională rotaţie a culturilor, care pot asigura sporuri de producţie de 12-15%;
• introducerea solei amelioratoare de lucernă sau trifoi, care după 3 ani lasă în sol materie organică echivalentă cu 40-50 t/ha gunoi de grajd şi 200-300 kg/ha azot biologic ce aduc sporuri de cel puţin 15-20% pe parcursul a 2-3 ani.
b) Un sprijin mai eficient din partea statului şi o preocupare mai susţinută a agricultorilor pentru ca:
• agricultura să fie dotată cu utilajele necesare care să asigure executarea tuturor lucrărilor agricole în perioadele optime;
• asigurarea necesarului de îngrăşăminte şi alte materiale la nivelul cerut de plante;
• să se înveţe agricultorii noştri şi cu valorificarea gunoiului de grajd şi a tuturor deşeurilor vegetale, care pot îmbogăţi solul în materie organică;
• să fie mai harnici şi mai disciplinaţi pentru a efectua la timp şi de calitate toate lucrările agricole.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu