Imprimati articolul

Lupta pentru supravieţuire sau traiul de azi pe mâine al cercetării agricole româneşti

Înfiinţată în 1946, cu menirea de a rezolva problemele agricole din Podişul Bucovinei şi din zonele cu climat umed şi răcoros, Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Agricultură Suceava şi-a câştigat, de-a lungul anilor, un binemeritat prestigiu.

• De la înfiinţare, la SCDA Suceava s-au creat 55 de noi soiuri şi hibrizi.
• S-au recomandat peste `70 de noi tehnologii şi secvenţe tehnologice.
• În 2007, cercetătorii de aici lucrează cu o gamă de maşini din anii `70.
• Anul trecut, 95% din cheltuielile pentru cercetare au fost asigurate din resurse proprii.

Dacă la început preocuparea de bază a fost legată de cultura cartofilor şi a pajiştilor din zona montană, în timp, problematica staţiunii s-a diversificat, astfel încât acum obiectul cercetării specialiştilor de aici îl constituie 11 culturi, din care unele, cum ar fi cartoful, grâul, de interes naţional, sau specii zonale, cum ar fi secara, orzoaica, gulia, inul pentru fibră, porumbul extratimpuriu ş.a., la care de-a lungul timpului s-a contribuit la îmbunătăţirea genotipurilor existente şi crearea altora noi.

Specialiştii de aici au creat 55 de noi soiuri şi hibrizi şi s-au recomandat agricultorilor din judeţele Suceava şi Neamţ peste 70 de noi tehnologii şi secvenţe tehnologice. Multe din aceste soiuri şi hibrizi se găsesc în cultură, staţiunea producând sămânţă pe care o valorifică în zona sa de influenţă.

Amintind o parte din rezultatele obţinute în cei 61 de ani de existenţă, domnul dr. ing. Dumitru Bodea, directorul unităţii, a subliniat situaţia grea în care se află nu numai Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Agricultură Suceava, ci întreaga cercetare agricolă românească:

„De 17 ani ducem o luptă pentru supravieţuire, pentru existenţă. Spun asta pentru că am fost nevoiţi să producem sămânţă, s-o vindem şi să susţinem astfel activitatea de cercetare în condiţiile în care preocupările de ameliorare necesită fonduri substanţiale şi nimeni nu ne ajută. Pe scurt vorbind, trăim de azi pe mâine“.

Aşa stând lucrurile, staţiunea nu a mai avut bani pentru investiţii. Se lucrează cu aceeaşi gamă de maşini din anii `70, iar faptul că încă supravieţuim, adaugă domnia sa, se datorează acestor oameni minunaţi, colegii mei, care au salarii, puţin spus, modeste.
Cum se poate efectua o cercetare laborioasă în timp? Fireşte cu finanţare, a fost răspunsul la care directorul staţiunii adaugă zâmbind amar: „În 2006, 95% din cheltuielile efectuate cu cercetarea au fost asigurate din resurse proprii“.

De aici o altă întrebare retorică: cum poţi asigura salarii şi toate celelalte cheltuieli de pe cele 800 ha de teren câte au mai rămas unităţii sucevene, pentru 130 de angajaţi, din care 35 de oameni aparţin colectivului de ameliorare? Răspunsul a fost franc: nu se mai poate, trebuie să se întâmple ceva, se aşteaptă de mai mult de un an de zile separarea celor două sectoare şi înfiinţarea a două unităţi noi de cercetare şi producţie.

Aceasta este viziunea prin care cei care diriguiesc destinul agriculturii româneşti speră să rezolve problemele cercetării. Ori aceasta înseamnă, în opinia domnului director, risipă de fonduri, pierderi de timp şi, firesc, lipsa performanţei.

Atât timp cât nu se asigură un salariu motivat pentru cercetători, bani pentru investiţii şi cheltuieli funcţionale din partea statului, ca în învăţământ de pildă, nu se va putea vorbi de rezultate care să conducă la obţinerea unor performanţe comparabile cu cele din celelalte ţări ale UE, cu care cercetarea românească este, sau mai exact, ar trebui să intre în competiţie.

Mai mult, se vorbeşte de oarece vreme de o nouă lege a cercetării. Ce va cuprinde acest act normativ, în ce măsură va fi câştigată cercetarea, în speţă cercetarea agricolă, e greu de spus.

Un lucru este cert: numărul unităţilor de cercetare agricolă de pe cuprinsul ţării – unele cu vechi şi valoroase state de serviciu – se va micşora substanţial, invocându-se un principiu al economiei de piaţă – eficienţa economică -, ceea ce nu totdeauna se potriveşte cu activitatea efectuată în astfel de instituţii.

Stelian CIOCOIU
REVISTA LUMEA SATULUI,  NR. 7, 1-15 APRILIE 2007

֩ Comentarii