În „galeriile“ celui mai mare muzeu de artă sătesc

Vizitasem Topalu, undeva în judeţul Constanţa, cu câţiva ani în urmă, însă nu mă impresionase cine ştie ce. Dar s-a întâmplat să revin, într-o seară de octombrie, cu ocazia unui tradiţional festival de muzică populară şi să-mi schimb părerea. Am găsit aici cel mai bogat muzeu de artă plastică din mediul rural românesc.

Cînd am ajuns la Topalu, soarele se ascundea după o mână de pomi fructiferi, cândva cea mai mare livadă de caişi din Europa. În faţa Căminului Cultural, oamenii stăteau adunaţi în grupuri. Fete şi băieţi tineri, îmbrăcaţi în costume populare, îşi afişau straiele, în admiraţia tuturor. Atmosfera era frenetică şi pestriţă, ducându-mă cu gândul, involuntar, la ceea ce fusese cândva „hora satului“. Mai sus de Cămin, o clădire mi-a atras privirea. Era puţin mai răsărită. Aveam să aflu că de fapt era mai mult de atât. Era cel mai bogat muzeu de artă plastică din mediul rural românesc.

M-a întâmpinat o doamnă între două vârste: Maria Buzatu, custodele muzeului „Dinu şi Sevasta Vintilă“, de la care am aflat câteva amănunte.

Muzeul a fost înfiinţat prin donaţia dr. Gheorghe Vintilă (1898-1978), colecţionar de artă, originar din Topalu. Muzeul poartă numele părinţilor săi, primii învăţători ai comunei, cei care au construit şi întâiul local de şcoală în anul 1910. Fiul lor a început să adune lucrări de pictură încă de pe băncile facultăţii (1920), beneficiind de sfatul competent al sculptorului Oscar Han. Timp de 40 de ani a strâns un număr de 228 de opere de pictură, sculptură şi grafică, pe care, în 1960, le-a donat comunei sale natale în memoria părinţilor săi.

Colecţia cuprinde întreaga şcoală de pictură românească, de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi până la începutul secolului al XX-lea. Ea este structurată de-a lungul a 13 săli, în ordine cronologică a evoluării artiştilor plastici. În prima sală sunt expuse lucrări ale marelui pictor Nicolae Grigorescu, o altă sală este dedicată lui Nicolae Tonitza.

După o perioadă de doi ani de lucrări de renovare, muzeul a fost redeschis în luna septembrie a acestui an. „Este singurul muzeu din ţară, din mediul rural, de acest gen, care conţine atât de multe lucrări ale marilor noştri pictori: Pallady, Petraşcu, Dărăscu, Tonitza, Bunescu“, a ţinut să puncteze Mariana Buzatu. Ultima dorinţă a lui Ghorghe Vintilă a fost să fie înmormântat în curtea muzeului din Topalu, fapt care s-a împlinit abia în 1994.

Eram copleşită. Un sătuc dobrogean ascunde asemenea valori, de care prea puţini ştiu. În zilele bune, abia de se strâng zece vizitatori!

Am părăsit muzeul în grabă, pentru a lua parte la Festivalul-Concurs de Interpretare a Cântecului Popular Tradiţional Românesc „Dan Moisescu“, organizat de Consiliul Judeţean Constanţa, în colaborare cu Primăria Topalu. Au concurat 20 de tineri, cu vârste între 16 şi 30 de ani, care au prezentat câte două piese populare autentice, culese din zona pe care o reprezentau.

Mihaela Enciu din Ovidiu a câştigat premiul al III-lea, locul doi a fost obţinut de Georgiana Baciu din Prahova, iar Premiul I şi Trofeul Festivalului i-a revenit lui Alexandru Brădăţan, în vârstă de 18 ani, din Suceava.

Spectatorii s-au bucurat şi de recitaluri susţinute de nume celebre ale muzicii populare româneşti: Laura Lavric, Mioara Velicu, Elisabeta Turcu, Gelu Voican şi alţii.

„Am ajuns la cea de-a XII-a ediţie a festivalului, evenimentul devenind astfel o tradiţie pentru noi. Concurenţii vin din toate zonele ţării: Moldova, Muntenia, Oltenia şi, bineînţeles, Dobrogea“, se laudă, pe bună dreptate, Gheorghe Murat, primarul comunei.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu