Imprimati articolul

La mintea cocoşului

Un fapt este de necontestat: un ţap, o halbă, ba chiar şi o sticlă de un litru cu bere – autohtonă ori de import, nu contează, rece să fie – se constituie într-o adevărată mană cerească când te confrunţi cu o zi călduroasă.

La fel de indicată chiar şi într-una geroasă, de iarnă, vezi bine dacă, musai, trebuie să te dregi după cine ştie ce paranghelie. Sorbită în exces – mă simt obligat să dau aviz amatorilor cu prea puţină ştiinţă de carte –, băutura preparată pe bază de malţ şi orzoaică provoacă mahmureală, dureri de cap cu nimic comparabile şi te fac să te simţi ca... dracu’ (remarcă de doi lei: de unde ştii, matale, cum se simte împieliţatu’? Uite că ştiu!).

La mintea cocoşului, aşadar, pentru orişicine, că ce e mult nu-i bun şi că, la fel ca în alte felurite situaţii, trebuie să existe o măsură în toate, dacă nu doreşti cumva să-ţi faci rău cu propria mână.

Cum însă, iată, orice regulă are şi o excepţie – că doar excepţia întăreşte regula – am aflat de un caz cu totul ieşit din comun, atipic de-a dreptul, în care o sticlă cu bere, după multe altele, primită în moalele capului, a reprezentat, pentru un compatriot dintr-o comună a eternei şi fascinantei noastre Românii, şansa salvării vieţii.

Baţi câmpii – aud o voce. Păi, dacă a luat o butelcă în scăfârlie, în mod sigur individul a fost rănit zdravăn şi s-ar fi putut chiar să... S-ar fi putut, dar nu s-a – răspund ferm. Pen’ că, de ajuns la spital a ajuns, cum altfel, dar, spre norocul său, la radiografia craniană s-a constatat că, în afara vătămării cu un obiect contondent – puteam să scriu dur, dar îmi place mai mult aşa: contondent – victima prezenta şi o tumoră – pricepeţi ce-i aia – de toată frumuseţea.

Cum ar caracteriza-o, încântaţi, medicii (fie spus: au un umor doctorii ăştia, chiar şi cei veterinari, de te apucă groaza şi-ţi dau fiori reci pe şira spinării). Ca să nu mai amintesc de faptul că le place (unora) să privească salturi în gol de la diferite etaje, ale unor puştoaice bine îmbălsămate cu şampanie. Franţuzească, desigur.
Finalul poveştii: omul ce a primit o sticlă de bere în cap e acum bine mersi şi cu gândul la sărbătorile pascale.

La mintea cocoşului este însă că nu orice sticloanţă cu bere – dată pe gâltej, de duşcă, ori primită plocon pe ţeastă, cu sau fără chelie – te poate face fericit. Nu de alta, dar mai există şi de-alea... alterate ori rău intenţionate.

Gogu PINTENOGU’
P.S.: O povaţă, din bătrâni lăsată, de care neapărat să vă amintiţi în sfintele zile de Paşti: vinul, după bere, e o plăcere! Berea, după vin, e un chin.
REVISTA LUMEA SATULUI,  NR. 7, 1-15 APRILIE 2007

֩ Comentarii