Infrastructura tehnico-edilitară la sate, azi (I)

Spaţiul rural, prin dimensiunile sale, prezintă o mare importanţă în ţara noastră, deoarece 45,1% din populaţie, care înseamnă peste 9,7 milioane, trăieşte la sate, iar acestea, în număr de 12.946, grupate în 2.851 de comune, împreună cu teritoriul pe care se desfăşoară ampla activitate agricolă, măsoară 21 milioane de hectare, adică 88,7% din suprafaţa ţării.

În ceea ce priveşte contradicţiile dintre lumea urbană şi lumea rurală, acestea s-au mai atenuat prin pătrunderea la sate a multor elemente de civilizaţie urbană, dar aceste diferenţe sunt departe de a fi înlăturate.

Mediul rural are un specific legat de activitatea agricolă care nu poate fi schimbat, deşi în sate au apărut multe activităţi de altă natură decât cele agricole.

Apoi, cea mai mare parte a populaţiei rurale se ocupă cu agricultura şi chiar şi cei care desfăşoară alte activităţi au ca ocupaţie suplimentară agricultura, fie că au o mică livadă sau vie, fie cultivă legume în jurul casei.

Din acest punct de vedere, al asigurării cu hrană, habitatul rural poate fi modificat cu greu chiar şi într-un viitor mai îndepărtat, deoarece oamenii trebuie să-şi producă singuri o parte din produsele necesare, în gospodăria proprie.

Poate când comerţul va fi foarte bine organizat, poate când exploataţiile agricole vor ajunge la un grad foarte mare de specializare încât vor produce unu, două produse pentru vânzare şi vor cumpăra tot ce au nevoie, atunci în lumea satelor vor apărea elemente şi posibilităţi noi de modificări mai substanţiale.

Această dezvoltare rurală pe care se pune în prezent un accent mai deosebit este bine motivată şi justificată, pentru că, dacă agricultura produce mai mult, se obţin venituri mai mari şi se poate dezvolta şi satul cu elemente noi de civilizaţie, de confort. Şi dacă satul se dezvoltă şi oferă condiţii mai bune de viaţă, munca în agricultură devine mai atractivă, mai productivă.

Deci, activitatea agricolă şi viaţa din sat se condiţionează reciproc.
Cu toate progresele făcute în ultimele decenii, mediul rural a rămas destul de mult în urmă faţă de oraşe, faţă de mediul rural din multe ţări ale Europei, mai ales faţă de cele din Occident.

De aceea se impune ca toate forţele posibile să fie folosite pentru dezvoltarea întregului spaţiu rural.

Problema acestei dezvoltări este destul de dificilă şi de complexă, pentru că satul a creat, a acumulat, a păstrat comori spirituale, arhitecturale, medii naturale încă nealterate şi multe alte componente ale vieţii umane, şi toată lumea este de acord să nu dispară fiindcă sunt utile oamenilor şi fac parte din viaţa lor.

Pentru sate, cea mai potrivită direcţie ar fi spre dezvoltarea oraşului-grădină, oraşului-vilă, adică să nu rămână nici satul cum l-am cunoscut şi nici să se îndrepte spre oraşul actual. În felul acesta pot fi introduse elementele de modernizare şi se poate păstra şi tot ce a creat satul.

Construirea unui drum asfaltat, introducerea conductelor pentru apă curentă, electrificarea, canalizarea, telefonia şi alte mijloace de comunicare şi informare, mijloacele moderne de transport sau de lucru în agricultură şi altele nu afectează obiceiurile, tradiţiile sau spiritualitatea de la sate. Acestea pot fi dezvoltate, conservate şi transmise generaţiilor următoare. De asemenea, mediul natural poate fi conservat aşa cum a fost.
Dar pentru toate acestea sunt necesare nişte reguli bine stabilite şi perfect respectate.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu