Imprimati articolul

Zmeurul (Rubus idaeus – familia Rosaceae)

Dacă vrem un fruct revigorant, proaspăt şi delicios, eventual pentru cămara cu dulceţuri, zmeurul este cel mai indicat pentru căutările noastre. Se întreţine uşor, în cultură, iar fructul este o minune în farfurie: conţine vitamina C, magneziu, cupru şi calciu, are proprietăţi antimicrobiene şi anticarcinogene, scade nivelul colesterolului şi este folosit pentru boli de inimă, tulburări de tranzit intestinal, diabet şi obezitate.

În grădină – şi sigur suprafaţa de pe lângă casă e aglomerată – zmeurului e bine să-i găsim un loc la margine de lot, neumbrit, fiindcă planta iubeşte soarele şi o bună circulaţie a aerului, dar nu şi vânturile puternice. Solul nu trebuie să fie argilos, adică rece, şi mai ales pe parceluţă nu are voie să băltească apa. Terenul cu un bun drenaj (uşoară pantă) şi bogat în humus este ideal.

De unde luăm drajonii

Greu este până când procurăm soiul dorit: viguros sau de talie mică, cu fructul mai mult sau mai puţin parfumat ori cu dimensiune mai mare, cu înflorire timpurie (Cayuga, Latham, Taylor, Viking, Indian) sau târzie (De Prusia, Deutschland, Lloyd George, Newburgh, Golden Queen). Pentru consumul propriu putem „împrumuta“ planta de la vecini. Dacă plantaţia este comercială, cumpărăm neapărat drajonii de la unităţi autorizate. Dar în momentul în care am prins zmeurul în grădină, nu trebuie să ne mai facem griji, ne vom produce de unii singur cât material săditor dorim, dată fiind capacitatea formidabilă de drajonare a zmeurului. Înmulţirea se realizează aşadar prin drajoni, marcotaj, despărţire de tufe sau butăşire.

Pregătirea solului

Zmeurul se poate planta atât toamna, cât şi primăvara, având o prindere extrem de uşoară. Fireşte că plantarea trebuie să aibă loc pe un teren desfundat sau, în cazul în care facem din cultură un mic business şi dispunem de utilaje, vom lucra terenul cu freza sau grapa cu discuri. Un pic de gunoi de grajd bine fermentat nu strică să încorporăm în sol. pH-ul optim este de 6,5 plus/minus 0,5.

Distanţe de plantare

Trebuie apoi să ştim ce vrem: un sistem dirijat pe şpalieri sau un fel de gard viu, adică bandă. În ambele variante, ca să iasă o treabă frumoasă, întindem pe sol un fir, să iasă rândul drept, şi executăm o rigolă, adâncă şi lată de 30 cm. Se pot face şi gropi, de 30/30/30 cm. Distanţa de plantare este, pentru suprafeţele comerciale, de 2,5-2,8 m - între rânduri şi 0,6-0,8 m - între plante pe rând. Pentru suprafeţe restrânse şi lucrate manual, distanţa este de 1,7 m/ 0,40 m.

Plantarea

Avem aşadar drajonii. Cei mai buni de plantat au grosimea de minimum 10-12 mm, 50-60 cm înălţime şi 10-12 rădăcini. Înainte de plantare, rădăcinile se ţin la umectare două ore sau se aplică mocirlirea. Drajonii se plantează cu 2-3 cm mai jos faţă de nivelul la care s-au dezvoltat în pepinieră, cu rădăcina răsfirată, se acoperă cu pământ care se tasează uşor. Dacă se îngroapă mai mult, plantele se vor dezvolta mai greu şi vor emite drajoni puţini şi de slabă calitate. Atenţie, tulpina se scurtează la 15-20 cm de la nivelul solului. Dacă nu avem o ploaie după plantare, trebuie să facem şi o udare uşoară.

Îngrijire şi recoltare

Zmeurul intră în producţie din anul al doilea. Se obţin fructe chiar şi din primul an, în funcţie de soi. O plantaţie durează 12-15 ani. Ca lucrări de îngrijire, în afară de menţinerea curată a solului avem tăierile: se suprimă de la bază tulpinile uscate (de doi ani) care au rodit; tulpinile anuale se răresc, lăsându-se 18-20 tulpini la 1 metru liniar de bandă lată de 0,50 m; drajonii de prisos se înlătură. Durata maturării fructelor variază între 33 şi 50 de zile. Recoltarea fructelor se face la 3-4 zile, de aproximativ 7-8 ori.

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2012

֩ Comentarii